Conceptele de libertate, în general, și libertate economică, în particular, s-au bucurat, de-a lungul timpului, de o largă abordare în literatura economică și nu numai. Numeroase studii au confirmat influența directă și pozitivă a libertății economice asupra unor indicatori precum: rata de creștere a PIB (Papamarcos & Watson, 2006; Mathers & Williamson, 2011), venitul pe cap de locuitor, speranța de viață a populației, existența și respectarea drepturilor politice și libertăților civice (Gwartney et al., 2014), valoarea investițiilor străine directe sau performanța ecologică (Gwartney and Stroup, 2005). Așadar, beneficiile libertății economice sunt evidente, fiind susținute de multiple cercetări științifice.  În ciuda numeroaselor studii care au analizat factorii influențați de libertatea economică, puține cercetări au întreprins o examinare statistică a variabilelor ce pot influența, la rândul lor, nivelul libertății economice. De-a lungul timpului, autori precum Smith (1992), Mises (1966), Friedman (1998), sau Rothbard (2002) au promovat ideea conform căreia instituția proprietății private reprezintă nucleul libertății economice. Ulterior, Gwartney et al. (2014) au oferit un suport statistic acestei teze, prin utilizarea variabilei Sistemul juridic și protejarea drepturilor de proprietate în calculul Indicatorului Libertății Economice. Prin simpla trecere în revistă a celorlalți factori ce intră în componența ILE, putem deduce că libertatea economică este afectată și de elemente precum Mărimea sectorului public, Stabilitatea monetară, Libertatea comerțului internațional sau Reglementările din domeniul bancar, pieței muncii și mediului de afaceri. Cu toate acestea, din cauzararității unor alte studii similare, ar fi o eroare să conchidem că respectivele variabile sunt singurele ce pot influența libertatea economică.

Orice societate modernă este guvernată atât de instituții formale cât și informale. Pe scurt, instituțiile reprezintă „regulile jocului” ce stimulează sau inhibă anumite acțiuni umane (North, 1990).   Instituțiile formale sunt structuri codificate sau reguli scrise, pe când cele informale sunt transmise prin intermediul obiceiurilor, cutumelor. Boettke, Coyne & Lesson (2008) sugerează că regulile formale, ce duc la dezvoltare economică, pot fi implementate doar dacă respectă tiparul impus de obiceiurile nescrise, transmise din generație în generație. Prin urmare, creșterea economică și prosperitatea pot fi vazute ca un rezultat al interacțiunii, al contopirii instituțiilor formale cu cele informale. Din ultima categorie face parte și cultura națională. Nu rareori a fost avansată ideea că anumite caracteristici culturale stimulează dezvoltarea economică (Mathers & Williamson, 2011; Franke & Nadler, 2008; Steenkamp & Geyskens, 2012), gândirea antreprenorială (Thiessen, 1997; Lee & Peterson, 2000) sau capacitatea de  inovare și adaptare la situații incerte (Mueller & Thomas, 2000; Halkos & Tzeremes, 2011). Toți acești autori au descoperit așadar o legătură directă între caracteristicile culturale și diverși factori deseori asociați cu noțiunea de libertate economică. Cu toate acestea, puține studii au investigat în ce măsură trăsăturile culturale pot influența în mod direct libertatea economică (Mathers & Williamson, 2011)

Acest articol urmărește să își aducă propria contribuție la literatura de specialitate prin investigarea potențialei legături dintre caracteristicile culturii naționale și nivelul libertății economice. În vederea realizării acestui obiectiv, articolul este structurat după cum urmează. Prima parte, va fi dedicată prezentării conceptelor de libertate economică și cultură națională precum și trecerii în revistă a posibilelor relații dintre aceste două variabile. A doua parte cuprinde prezentarea obiectivului, ipotezelor, metodologiei și rezultatelor cercetării statistice, lucrarea urmând să se încheie cu concluzii și recomandări pentru cercetările viitoare.

1. Libertatea economică și caracteristicile culturii naționale

1.1 Definiția și măsurarea libertății economice

În viziunea lui Robert Lawson, unul dintre autorii raportului Economic Freedom of the World,  libertatea economică reprezintă sistemul economic fundamentat pe proprietatea privată și piața liberă. Factorii definitorii ai libertății economice sunt neîngrădirea alegerilor personale, schimburile voluntare, dreptul de a concura pe piață, precum și protejarea indivizilor și a proprietății lor (Lawson, 2008).

Aceasta perspectivă este susținută și de alți economiști. Conform lui Rothbard (2002), conceptul de “drepturi umane” și noțiunea de libertate, pot avea sens doar în situația în care ar fi privite ca drepturi de proprietate. Abordarea drepturilor umane dintr-o altă perspectivă decât cea a drepturilor de proprietate, va conduce la confuzii și contradicții ce vor încuraja intervenția organismelor publice și îngrădirea libertăților individuale în numele “binelui comun” (Rothbard, 2002, p.113). De pildă, libertatea cuvântului reprezintă posibilitatea fiecărui individ de a spune ceea ce dorește în cadrul proprietății sale private sau utilizând proprietatea unei alte persoane, cu acceptul acesteia. Prin urmare, libertatea (economică), ca orice alt drept al omului, este un drept de proprietate. Laureatul premiului Nobel pentru economie, Milton Friedman, consideră că libertatea economică se rezumă la trei aspecte esentțiale. Primul se referă la posibilitatea de a ne alege modul în care ne folosim veniturile. Evident, cu cât taxele și impozitele impuse de guvern sunt mai mari, cu atât acest drept este mai îngrădit. Al doilea aspect constă în șansa de a ne folosi propriile resurse pentru a lucra în orice domeniu, a ne angaja în orice afacere sau de a cumpăra și vinde oricui, atâta timp cât aceste schimburi sunt voluntare iar părțile nu apelează la coerciție pentru atingerea scopurilor. Și, nu în ultimul rând, o altă componentă cheie a libertății economice este libertatea proprietății (Friedman, 1998).

Se poate așadar conchide că proprietatea privată reprezintă cheia libertății. “Libertatea înseamnă respectarea proprietății, iar agresiunea este încălcarea proprietății” (Marinescu et al., 2007, p. 56).

În a doua jumătate a secolului XX, pe fondul confruntării dintre adepții școlii keynesiste și cei ai teoriei economice clasice, s-a impus necesitatea realizării unor studii empirice care să dovedească legătura dintre libertatea și performanța economică. Începând cu anii `80, au fost publicate periodic rezultatele unor astfel de cercetări. Aceste demersuri au culminat în 1996, când James Gwartney, Robert Larson și Walter Block au oferit, pentru prima oară, raportul Economic Freedom of the World - Libertatea Economică în Lume (Marinescu et al., 2007). Elementul central al acestui raport este reprezentat de Indicatorul Libertății Economice (ILE), un instrument ce permite măsurarea nivelului libertății pentru fiecare țară inclusă în studiu. ILE poate lua valori între 0 (cel mai puțin liber) și 10 (cel mai liber) și este calculat ca o medie aritmetică a altor cinci subindicatori: Mărimea sectorului public; Sistemul juridic și protejarea drepturilor de proprietate; Stabilitatea monetară; Libertatea comerțului internațional și Reglementări din domeniul creditării bancare, al pieței muncii și mediului de afaceri. În urma calculării scorului final, țările sunt incluse într-un clasament mondial al nivelului libertății economice (Gwartney et al. , 2014). Cel mai recent raport, publicat în 2014, include 152 de țări.

1.2 Conceptele de cultură și cultură națională

Noțiunea de cultură (națională) s-a bucurat la rândul ei de numeroase definiții în ultimile decenii. De pildă, Barnouw (1979) consideră cultura ca fiind “configurarea unor modele stereotipe de comportament învățat, transmise din generație în generație prin intermediul limbajului și al imitației”. Kroeber și Parson (1958, p.583) văd cultura drept: “un model de valori, idei și alte sisteme semnificative simbolic care modelează comportamentul uman”. Însă, probabil cea mai cunoscută definiție este oferită de cea mai reprezentativă figură din domeniul studiului culturii naționale. Conform lui Geert Hofstede (1980, p.25) cultura este: “ programarea colectivă a minții ce permite distingerea unui grup uman de un alt grup uman … și care include sisteme de valori”. Cultura poate avea multiple niveluri, pornind de la microculturi (familii, organizații) și ajungând la supraculturi (națiuni cu sisteme economice similare, cu aceleași origini etnice, religii, etc.). Acest articol va analiza nivelul național al conceptului ce poate fi definit drept “valori, credințe, norme sau modele comportamentale aparținând unui grup național” (Leung et al., 2005, p. 357).

În ultimile decenii, mediul academic și-a manifestat din ce în ce mai mult dorința de a analiza și înțelege diferențele dintre culturile naționale, precum și efectul pe care acestea le au asupra altor variabile. Din acest motiv, se impunea crearea unor sisteme de cuantificare a conceptului de cultură națională. Prin urmare, în această perioadă iau naștere o serie de modele ce urmăreau să definească cultura prin prisma unor variabile numerice. Câteva exemple ar fi modelul lui Schwartz (1994) care a identificat șapte dimensiuni ale culturii naționale (precum Conservatorismul, Autonomia intelectuală sau Armonia) si sistemul lui Trompenaars (1994) ce includea, de asemenea, șapte variabile. Cu toate acestea, de departe modelul cu cel mai mare impact în domeniul studiului culturilor naționale este cel publicat de Geert Hofstede în 1980. Sistemul său a fost aplicat în numeroase articole științifice, contribuind la realizarea unor cercetări pentru o gamă largă de subiecte precum: utilizarea umorului în publicitate, dezvoltarea de produse noi, evaluarea cotelor de piață a brandurilor sau inovația consumatorilor. Doar în perioada 1987-1997, lucrările lui Hofstede au fost citate în peste o mie de articole (Steenkamp, 2001).

Sistemul lui Hofstede se bazează pe rezultatele unei cercetări desfășurate inițial în anii `70, pe un eșantion de 116.000 de respondenți, provenind din 72 de state. Toți participanții la studiu erau angajați IBM. Datele au fost reactualizate și suplimentate în deceniile ce au urmat. Modelul este fundamentat pe patru dimensiuni culturale: individualism versus colectivism; evitarea incertitudinii; distanța față de putere și masculinitate versus feminitate. Ulterior, în urma unei colaborări cu un grup de profesori din Asia, Hofstede a adăugat și variabila orientarea pe termen lung (Magnusson et al., 2008). Aceasta a fost recent abandonată și înlocuită cu alte două dimensiuni: pragmatism și, respectiv, indulgență. În acest articol vor fi luate în considerare doar primele patru variabile, apărute în studiul inițial și utilizate până în prezent. Aceastea sunt singurele incluse de-a lungul ultimilor decenii în numeroase cercetări, dovedindu-și, în mod repetat, fiabilitatea.

Variabilele iau valori cuprinse între 0 și 100. Mărimea 50 este considerată punctul neutru al scalei. De pildă, o țară ce înregistrează un scor de 70 pentru dimensiunea individualism/colectivism are o cultură individualistă. De asemenea, o națiune cu un scor de 30 al dimensiunii masculinitate/feminitate este caracterizată de o cultură feminină. Un stat cu un scor de 50 pentru componenta evitarea incertitudinii are o cultură ce nu manifestă nici toleranță, nici adversitate față de necunoscut.

1.2.1 Modelul lui Hofstede

1. Individualism versus colectivism. Culturile predominant individualiste încurajează inițiativa personală și succesul individual. Autonomia, atingerea propriilor obiective și asigurarea propriei stabilități financiare sunt considerate mai importante decât loialitatea față de grup (Mueller & Thomas, 2000). Sinele și familia sunt prioritare. Relațiile cu persoanele străine există, de cele mai multe ori, doar în măsura în care pot genera un beneficiu (Tiessen, 1997). De cealaltă parte, culturile colectiviste promovează dependența individului de societate, precum și nevoia de apartenență la un grup. Persoanele își subordonează viața privată cerințelor colectivității din care fac parte (Papamarcos & Watson, 2006). Orice diferență de opinie față de grup este, de obicei, sancționată. Țări precum SUA, Marea Britanie sau Olanda au o cultură individualistă, în timp ce state precum Coreea de Sud, China, Serbia sau chiar România se caracterizează prin colectivism.

2. Evitarea incertitudinii. Hofstede (1991, p.113) definește această variabilă drept  “măsura în care membrii unei culturi se simt amenințați de situații nesigure sau necunoscute, creând convingeri și instituții pentru a le contracara”. Culturile ce înregistrează un scor mare al acestei dimensiuni caută mecanisme pentru evitarea ambiguității. Există reguli clare pentru orice iar oamenii tind să fie conservatori. Religia este extrem de importantă, însă regulile nu sunt mereu respectate. Persoanele sau opiniile ce fac notă discordantă sunt considerate periculoase. Pe de altă parte, culturile cu un nivel scăzut al anxietății față de incertitudine se caracterizează printr-o mai mare deschidere către ideile noi sau diferite. Oamenii sunt toleranți, iar libertatea cuvântului este prețuită. Aceste societăți nu au nevoie de multe reguli întrucât nu se simt amenințate de necunoscut (Hofstede, 1980). Printre țările cu o adversitate mare față de incertitudine se numără: Grecia, Portugalia, Rusia, în timp ce Danemarca, Hong Kong sau Suedia tolerează mult mai ușor situațiile incerte.

3. Distanța față de putere. Este definită ca “măsura în care membrii mai puțin puternici ai societății se așteaptă și acceptă ca puterea să fie distribuită inegal” (Hofstede, 2001, p.98). În țările cu un scor mic pentru această variabilă (o distanță mică față de putere) oamenii critică deseori autoritatea. Ei se așteptă să fie consultați de superiori în momentul în care aceștia iau decizii importante. Indivizii sunt stimulați să dovedească inițiativă. Societatea promovează egalitatea între oameni, iar ideile sunt liber exprimate. La polul opus, culturile cu o distanță mare față de putere acceptă inegalitatea între indivizi. Oamenii au rareori mijloace de apărare în fața abuzului de putere. Autoritatea este una formală, ordinea fiind deseori impusă prin sancțiuni. Se consideră că indivizii nu ar trebui să aibă aspirații mai mari decât le permite statutul social (Hofstede, 1980). Printre culturile cu o toleranță scăzută față de inegalități se numără Austria, Irlanda sau Noua Zeelandă, în timp ce la polul opus regăsim culturi precum Slovacia, Mexic sau România.

4. Masculinitate versus feminitate. O cultură masculină pune accent pe competiție, realizare personală și succes. Succesul este atribuit învingătorului, celui mai bun dintr-un anumit domeniu. Bărbaților li se cere să fie autoritari, duri și concentrați pe aspectul material. Indivizii sunt stimulați, încă de mici, să fie cei mai buni în tot ceea ce fac și să găsească soluții pentru orice problemă întâlnită. Dimpotrivă, într-o societate feminină se prețuiește armonia, modestia și calitatea vieții. Persoanele care încearcă să epateze sunt sancționate. Printre cele mai masculine culturi se numără Japonia, Ungaria, Venezuela, în timp ce Suedia, Norvegia sau Finlanda au o orientare feminină.

1.3 Cultura națională și libertatea economică

Deși nu analizează în mod direct legătura statistică dintre cele două fenomene, o serie de lucrări științifice susțin o posibilă influență a variabilelor culturii naționale asupra libertății economice. Cultura are capacitatea de a spori sau diminua libertatea economică, acționând ca un filtru pentru regulile formale. Factorii culturali pot explica de ce instituții economice identice sau asemănătoare generează efecte economice diferite (Mathers & Wiliamson, 2011).

1.3.1 Individualismul/colectivismul și libertatea economică.

Franke și Nadler (2008) avansează ideea că țările cu o cultură preponderent colectivistă sunt favorabile dezvoltării corupției. În culturile colectiviste membrii unui anumit grup vor încerca să apere interesele acestuia în defavoarea altor grupuri. Obiectivul protejării poate fi atins inclusiv prin abuz de putere și utilizarea instituțiilor în interesul propriei tabere. Mai mult decât atât, indivizii din culturile colectiviste sunt dispuși să treacă cu vederea acte de corupție, precum mita, dacă acestea au un efect benefic asupra grupului de apartenență. În raportul Economic Freedom of the World, corupția este văzută ca un factor ce limitează libertatea economică.

Papamarcos și Watson (2006) au descoperit că țările cu o cultură individualistă înregistrează valori superioare ale PIB-ului pe cap de locuitor. Aceste societăți pun accent pe importanța drepturilor indivizilor, pe importanța propriei inițiative și pe autonomia fiecărei persoane. Se încurajează urmărirea propriilor interese și depășirea statutului social. Același rezultat este descoperit și de Hofstede (1980) care a identificat o corelație pozitivă între PNB pe cap de locuitor și individualism. Pe de altă parte, țările colectiviste sancționează indivizii ce își urmăresc propriile scopuri, promovând totodată subordonarea persoanelor grupului din care fac parte. Așadar, bunăstarea personală și dezvoltarea economică sunt inhibate în aceste state.

Rotter (1996) susține că societățile individualiste încurajează dezvotarea proprietății private și antreprenoriatului, membrii acestor societăți fiind învățați să se bazeze exclusiv pe propria persoană, să fie încrezători în sine, inventivi, ignorând forțele externe ce țin de destin, noroc sau puterea anumitor concetățeni. Berger (1991) avansează aceeași teorie. Acesta consideră că activitatea antreprenorială poate fi încurajată doar dacă reformele economice înglobează și transformări culturale. “Cultura este conductorul, iar antreprenorul este catalizatorul antreprenoriatului” (Berger, 1991, p. 122).      

1.3.2 Evitarea incertitudinii și libertatea economică

Culturile cu o adversitate intensă față de situațiile incerte au un efect negativ asupra libertății economice. În primul rând, societățile cu o asemenea cultură tind să elaboreze numeroase legi și reguli (scrise sau nescrise) ce pot spori costurile birocrației, ce înăspresc reglementările pieței muncii, inhibând totodată piața de capital sau comerțul internațional. În al doilea rând, indivizii ce provin din astfel de culturi sunt rareori dispuși să inițieze activități antreprenoriale, întrucât acestea implică, de cele mai multe ori, numeroase variabile greu de controlat și situații incerte. Riscul este, desori, perceput ca fiind prea mare.

Mai mult decât atât, deși culturile cu un nivel ridicat al evitării incertitudinii elaborează numeroase legi și reguli formale, acestea sunt desori încălcate, mai ales dacă sunt percepute ca fiind eronate sau injuste (Hofstede, 2001). Evident, nerespectarea regulilor poate duce la instabilitate, frânând astfel dezvoltarea economică. De asemenea, în anumite culturi, strângerea de avere reprezintă o modalitate de evitare a incertitudinii, considerată mai importantă decât respectarea legitimității instituționale. Prin urmare, indivizii pot recurge la mijloace ilegale și abuzuri pentru sporirea propriei bunăstări (Park, 2003).

1.3.3 Distanța față de putere și libertatea economică

Culturile cu o distanță mare față de putere îndeamnă indivizii să accepte ordinele superiorilor fără a protesta, chiar dacă dispozițiile acestora pot părea eronate, imorale sau dăunătoare (Swaidan & Hayes, 2005). De asemenea, aceste culturi neglijează potențialul membrilor mai puțin puternici de a contribui la dezvoltarea economică (Papamarcos & Watson, 2006). Așadar, distanța față de putere poate inhiba libertatea și progresul economic. 

1.3.4 Masculinitate/feminitate și libertatea economică

Așa cum a fost menționat anterior, o cultură masculină este caracterizată de un egocentrism puternic, autoritate și competitivitate. Pe de altă parte, culturile feminine sunt concentrate asupra calității relațiilor interumane, asupra egalității dintre indivizi și a solidarității acestora. Societățile masculine au o afinitate pentru centralizarea autorității, în timp ce culturile feminine se orientează spre o distribuire mai echitabilă a puterii (Steenkamp & Geyskens, 2012). Prin urmare este posibil ca o societate masculină să accepte mai ușor controlul economiei de către guvern. De asemenea, culturile masculine prețuiesc succesul material, urmărind obținerea de rezultate impresionante, într-un timp cât mai scurt. Asemenea atitudini pot duce la diverse tipuri de acte ilegale sau abuzuri (Park, 2003). Mai mult decât atât, culturile masculine promovează ideea că femeile au rol limitat în societate, acestea fiind considerate incapabile să contribuie la progresul economic (Papamarcos & Watson, 2006). Prin urmare, masculinitatea poate avea un impact negativ asupra libertății economice.

Această parte a articolului a urmărit să prezinte, pe scurt, conceptele de libertate economică și cultură națională. De asemenea, au fost sintetizate o serie de opinii și rezultate de studii din literatura de specialitate care încurajează ideea că libertatea economică poate fi afectată de către cultura națională. În continuare, articolul urmărește să realizeze o analiză statistică a conexiunii dintre cele două fenomene.

2. Cercetarea legăturii dintre libertatea economică și cultura națională

2.1 Descrierea cercetării

Studiul a urmărit să determine dacă există o legătură între cultura națională și nivelul libertății economice, mai exact dacă prima variabilă o influențează pe cea din urmă. De asemenea, cercetarea și-a propus să analizeze care este natura relației dintre cele două fenomene.

Având în vedere acest obiectiv, precum și teoriile relatate anterior, ipotezele cercetării sunt:

H1: Există o legătură pozitivă între individualism și nivelul libertății economice.

H2: Între evitarea incertitudinii și libertatea economică se manifestă o legătură negativă

H3: Distanța față de putere este corelată negativ cu libertatea economică

H4: Masculinitatea are o legătură negativă cu nivelul libertății economice.

Pentru evaluarea statistică a culturii naționale au folosite valorile dimensiunilor lui Hofstede publicate în anul 2010 (Hofstede et al., 2010). În vederea aprecierii nivelului libertății economice s-a folosit Indicatorul Libertății Economice (ILE) cuprins în raportul Economic Freedom of the World (Gwartney et al., 2014). În studiu au fost incluse 81 de state pentru care au fost publicate atât valorile dimensiunilor lui Hostede cât și scorurile ILE.

Pentru a determina existența unei legături între dimensiunile culturii naționale și nivelul libertății economice s-a folosit coeficientul de corelație a lui Pearson, notat cu “r”. Acesta masoară natura și intensitatea legăturii dintre două sau mai multe variabile cu valori continue. Coeficientul ia mărimi cuprinse între -1 si +1 . Semnul ” + ” indică o legătură pozitivă, iar semnul ” - ” una negativă. De asemenea, valorile absolute cuprinse între 0 și 0,299 reflectă o relație statistică slabă, cele dintre 0,3 și 0,499 o legătură moderată iar cele de peste 0,5 o relație puternică. Calcularea valorilor statistice s-a realizat utilizând programul de analiză SPSS.

2.2 Prezentarea și interpretarea rezultatelor cercetării

Rezultatele corelației dintre variabile sunt prezentate în Tabelul 1.

După cum se poate observa, există o legătură pozitivă și moderată între individualism și nivelul libertății economice (r = 0.384). Asadar ipoteza H1 este confirmată. Conform așteptărilor, evitarea incertitudinii influențează negativ libertatea economică, însă legătura este una slabă și nesemnificativă statistic (r = -0.157; p > 0.1). Ipoteza H2 este așadar respinsă. Distanța față de putere are o relație negativă și moderată cu libertatea economică (r = -0.344), iar ipoteza H3 este acceptată. Ca și în cazul evitării incertitudinii, masculinitatea este corelată negativ cu libertatea economică, însă legătura nu este semnificativă statistic (r = -0.116; p>0.1). Astfel, H4 este respinsă.

Analiza demonstrează că factorul cultural are un impact asupra libertății economice. Două din cele patru ipoteze au fost confirmate, celelalte fiind parțial aprobate. Țările cu o cultură individualistă, ce promovează competitivitatea, urmărirea scopurilor personale, stimularea inițiativei individuale, a inventivității, sunt mai libere din punct de vedere economic. Asemenea societăți tind să încurajeze mediul de afaceri, atât prin asigurarea unui cadru legislativ ce protejează proprietatea privată, cât și prin modelarea unor trasături de personalitate necesare inițiativei antreprenoriale. Nu este de mirare că țări cu o pronunțată cultură individualistă, precum Statele Unite, Marea Britanie, Canada sau Australia sunt deseori apreciate pentru mediul lor antreprenorial și inovațiile oferite lumii în multiple domenii. De altfel, această legătură nu este deloc neașteptată, ea fiind reliefată încă de acum 250 de ani de către Adam Smith în lucrarea “Avuția națiunilor”. Conform principiului “mâinii invizibile” a lui Smith, singura cale spre prosperitate, spre bunăstare generală, este, paradoxal, urmărirea propriilor interese. ,,Nu de la bunăvoința măcelarului, brutarului sau a berarului așteptăm noi să ne fie servită masa, ci de la grija cu care aceștia își privesc interesele lor” (Smith, 1992).

Cercetarea a evidențiat impactul negativ al distanței față de putere asupra libertății economice. Apartenenții culturilor cu o distanță mare față de putere sunt mai toleranți în fața abuzurilor guvernamentale. Aceste persoane acceptă inegalitatea și orânduirile sociale injuste. În asemenea structuri culturale puterea aparține unor grupuri restrânse de oameni care, de cele mai multe ori, o folosesc discreționar, pentru servirea propriului interes. În aceste circumstanțe proprietatea privată nu este protejată de cadrul legislativ, iar cetățenii sunt inhibați să își depășească statutul existent. Inițiativele antreprenoriale sunt descurajate. Statele cu o cultură națională ce admit disproporții sociale, precum Venezuela, Mexic sau Arabia Saudită, se caracterizează printr-un nivel scăzut al libertății economice.

Deși legătura dintre evitarea incertitudinii și libertatea economică este slabă și nesemnificativă statistic, se poate conchide că, în conformitate cu ipoteza, cele două variabile sunt corelate negativ. Țările ce înregistrează un scor mare pentru această variabilă culturală frânează libertatea și dezvoltarea economică. Deseori, asemenea culturi crează numeroase legi, reguli și cutume în vederea diminuării riscului perceput. Aceste reglementări duc la birocrație, contradicții legislative, controlarea mediului economic de către guvern și așa mai departe. Mai mult decât atât, persoanele care cresc într-o asemenea cultură sunt descurajate să își asume riscuri, inițiativele antreprenoriale fiind astfel destul de rare. Culturile cu o adversitate mare față de risc ca Argentina, Rusia, sau Serbia sunt printre cele mai puțin libere din punct de vedere economic.

Precum în cazul evitării incertitudinii, masculinitatea are o corelație slabă și nesemnificativă cu libertatea economică. Însă, conform predicțiilor, legătura este tot una negativă. Deși stimulează competitiția, nevoia de succes individual și gratitudine socială, culturile masculine pun accent pe autoritate și respectarea ierarhiilor în societate. Indivizii sunt rareori dispuși să iasă din cuvântul superiorilor. Succesul se dorește a fi atins rapid, deseori fiind folosite mijloace ilicite. Țări masculine ca Venezuela, Mexic, China sau Italia înregistrează valori scăzute ale ILE.

Concluzii

Cercetarea cuprinsă în prezentul articol are un caracter explorator. Aceasta a urmărit realizarea unei analize statistice preliminare, din care să reiasă dacă valorile culturii naționale pot avea o influență mai mult decât teoretică asupra libertății economice. În consecință, ca în cazul oricărei cercetări, și acest studiu prezintă anumite limite dar și recomandări pentru investigațiile ce vor urma.

Două din cele patru ipoteze au fost confirmate doar parțial. Legătura statistică slabă dintre evitarea incertitudinii și masculinitate pe de o parte, și libertatea economică, pe de altă parte, poate avea cel puțin două explicații. Mai întâi, dimensiunea redusă a eșantionului, în studiu fiind incluse doar 81 de state pentru care Hofstede a publicat valorile celor patru dimensiuni culturale. În cazul cercetărilor cantitative, se recomandă eșantioane de minim 100 de unități. Mai mult decât atât, în timp ce valorile ILE sunt cele înregistrate în anul 2012, este neclar ce vechime au o parte din datele colectate de Hofstede. Cercetările sale inițiale au fost realizate cu câteva decenii în urmă, iar autorul nu a precizat dacă și câte dintre scorurile statelor incluse în baza de date au fost actualizate. Cu toate că marea majoritate a cercetătorilor de specialitate sunt de acord că valorile culturale se shimbă cu greu în timp, este posibil ca anumite modificări să fi survenit de-a lungul ultimilor ani.

Lucrările ce vor urma pot folosi și alte modele ale culturii naționale, câteva dintre acestea fiind amintite în paragrafele anterioare. De asemenea, se merită investigate relațiile dintre culturile naționale și performanțele economice sau impactul cultural asupra activității antreprenoriale.  

Prosperitatea economică își face simțită prezența în țările unde valorile culturale sunt compatibile cu valorile capitaliste. Cultura are potențialul de a constrânge activitățile economice, creând regulile scrise și nescrise ale jocului. Culturile naționale reflectă problemele și provocările esențiale pe care societățile sunt nevoite să le confrunte pentru a reglementa activitățile umane. Fundalul cultural generează un sistem de recompense și sancțiuni ce modelează deciziile individuale. Neglijarea componentei culturale ar fi cu siguranță o eroare, ce ar priva știința economică de o serie de contribuții valoroase.

 

BIBLIOGRAFIE

Barnouw, Victor (1979), “Culture and personality”,Homewood, IL: The Dorsey Press.

Berger, Brigitte (1991), “The culture of entrepreneurship”, San Francisco, CA: ICS Press.

Boettke, Peter J.; Coyne, Christopher, J. and Leeson, Peter, T. (2008), “ Institutional Stickiness and the New Development Economics”,  American Journal of Economics and Sociology, Vol. 67, No.2, pp. 331–358.

Franke, George, R. and Nadler, Scott, S. (2008), “Culture, economic development, and national ethical attitudes”, Journal of Business Research, Vol. 60, No. 3, pp. 254-264

Friedman, Milton (1998), “ Liber să alegi. Un punct de vedere personal”, Editura All, Bucureşti

Gwartney, James D and Stroup, Richard L. (2005), “Common sense economics : what everyone should know about wealth and prosperity”, New York, St. Martin's Press

Gwartney, James; Lawson, Robert and Hall, Joshua (2014), “ Economic Freedom of the World 2014 Annual Report”, online la http://www.freetheworld.com/2014/EFW2014-POST.pdf

Halkos, George, Emm and Tzeremes, Nickolaos, G. (2011), “Modelling the effect of national culture on multinational banks' performance: A conditional robust nonparametric frontier analysis”, Economic Modelling, Vol. 28, pp. 515-525

Hofstede, Geert (1980), “Culture’s consequences: International differences in work-related values”,Beverly Hills, CA: Sage Publications.

Hofstede, Geert (1991), “Cultures and organizations: Software of the mind”, London: McGraw Hill.

Hofstede, Geert (2001), “Culture's consequences: comparing values, behaviors, institutions and organizations across nations”, 2nd ed. Beverly Hills, CA: Sage Publications;

Hofstede, Geert; Hofstede, Gert Van and Minkov, Michael (2010), “Cultures and Organizations: Software of the Mind”, McGraw-Hill; 3 edition

Kroeber, Alfred, L. and Parsons, Talcott (1958), “The concepts of culture and of social system”, American Sociological Review, Vol23, pp. 582–583.

Lawson, Rober, A. (2008), “Economic Freedom”, The Concise Encyclopedia of Economics, online la: < http://www.econlib.org/library/Enc/EconomicFreedom.html>

Lee, Sang, M. and Peterson, Suzanne, J. (2000), “Culture, Entrepreneurial Orientation, and Global Competitiveness”, Journal of World Business, Vol. 3, No.4, pp. 401-416

Leung, Kwok; Bhagat, Rabi, S.; Buchan, Nancy,R.; Erez. Miriam and Gibson, Christina, B. (2005), “Culture and international business: recent advances and their implications for future research”, Journal of International Business Studies, Vol. 36, pp. 357–78 (July).

Magnusson, Petr; Wilson, Rick, T.; Zdravkovic, Srdan; Zhou, Joyce, Xin; Stanford, Westjohn, A. (2008), “Breaking through the cultural clutter: A comparative assessment of multiple cultural and institutional frameworks”, International Marketing Review, Vol. 25, No. 2, pp.183 – 201

Marinescu, Cosmin (coord.), Staicu, Gabriel; Pană, Gabriel; Costea, Diana; Glăvan, Bogdan; Rogojanu, Cosmin; Spiridon, Marius; Mosora, Cosmin; Piroșcă, Grigore și Topolică, Emilia (2007), “Economia de piață, fundamente instituționale ale prosperității”, Editura ASE, București

Mathers, Rachel, L. and Williamson, Claudia, R. (2011), “Cultural Context: Explaining the Productivity of Capitalism”, Kyklos, Vol. 64, No.2, pp. 231-252

Mises, Ludwig von (1966), “Human Action”, Henry Regnery, 3rd rev. ed., Chicago, online la: < http://misesromania.org/43/ >

Mueller, Stephen, L. and Thomas, Anisya, S. (2000), “ Culture and Entrepreneurial Potential: A Nine Country Study of Locus of Control and Innovativeness”, Journal of Business Venturing, Vol. 16, pp. 51-75

North, Douglass, C. (1990), “Institutions, institutional change, and economic performance”, Massachusetts: Cambridge University Press.

Papamarcos, Steven, D. and Watson, George, W. (2006), “ Culture’s Consequences for Economic Development: An Empirical Examination of Culture, Freedom and National Market Performance”, Journal of Global Business and Technology, Vol. 2, No. 1, pp. 48-57

Park, Hoon (2003), “Determinants of Corruption: A Cross‐National Analysis”, Multinational Business Review, Vol. 11, No. 2, pp.29 - 48

Rothbard, Murray, N. (2002), “Ethics of liberty, The” , New York University Press, New York

Rotter, Julian, B. (1966), Generalized expectancies for internal versus external control of reinforcement”, Psychological Monographs: General and Applied, Vol.80, No. 609.

Schwartz, Shalom (1994), “Beyond individualism/collectivism: new cultural dimensions of values”, in Kim, U., Triandis, H.C., Kagitcibasi, C., Choi, C. and Yoon, S.C. (Eds), “Individualism and Collectivism: Theory, Methods, and Applications”, Sage, Thousand Oaks, CA, pp. 85-119.

Smith, Adam (1992), “Avuţia naţiunilor. Cercetare asupra naturii şi cauzelor sale”, Editura Universitas, Chișinău

Steenkamp, Jan-Benedict, E.M. (2001), “The role of national culture in international marketing research”, International Marketing Review, Vol. 18, No.1, pp. 30-44

Steenkamp, Jan-Benedict, E.M. and Geyskens, Inge (2012), “Transaction cost economics and the roles of national culture: a test of hypotheses based on Inglehart and Hofstede”, Journal of the Academy Marketing Science, Vol. 40, pp. 252-270

Swaidan, Z. and Hayes, L.A. (2005), “Hofstede theory and cross cultural ethics: conceptualization, review, and research agenda”, Journal of the American Academy of Business, Vol. 6, No. 2, pp 10–5.

Thiessen, James, H. (1997), “ Individualism, Colectivism and Entrepreneurship: A Framework for International Comparative Research”, Journal of Business Venturing, Vol.12, pp. 367-384

Trompenaars, Fons (1994), “Riding the Waves of Culture: Understanding Diversity in Global Business”, Irwin, Burr Ridge, IL.