Pe 5 mai 1990, în cadrul unei conferinţe în Colorado, Margaret Thatcher susţinea un discurs care este considerat de unii ca fiind al doilea discurs ca însemnătate după cel a lui Churchill. În cadrul conferinţei, Margaret Thatcher aducea în prim plan, pe lângă problema invaziei Irakiene în Kuweit, problemă curentă vremii, ideea de nouă comunitate globală (new global community) unde, pe lângă protecţia mediului, politica de dezvoltare joacă un rol mai mult decât important. Cu alte cuvinte, Thatcher susţinea că problemele pe care o ţară le poate întâlni în procesul de dezvoltare sunt „un guvern prost, corupţie, dar şi defalcarea legii şi ordinii, sau promisiunile cinice care nu pot fi îndeplinite” [1]. Deşi poate părea ciudat un astfel de început pentru tema aleasă, pasajul este important deoarece Margaret Thatcher scoate în evidenţă un concept cheie, considerat fundamental pentru Thatcherism, şi anume disciplina.

Făcându-şi debutul în politică în 1959, anul 1970 o găseşte pe postul de Secretar de Stat pe probleme de Educaţie şi Ştiinţă, pentru ca la scurt timp (1975) să devină liderul Partidului Conservator. Pasul către poziţia de Prim Ministru a fost unul mic, motiv pentru care în 1979 devine șef al guvernului. Din acel an până în 1990 când demisionează, Thatcher a guvernat cu o tărie de invidiat motiv pentru care obţine porecla de „Doamna de Fier” (Iron Lady). Cu toate acestea, modul în care a reuşit să-şi impună ideile asupra Marii Britanii a dus la crearea a ceea ce este considerat a fi Thatcherismul. Având în vedere acestea, acest articol va încerca să răspundă la două întrebări cheie (1) ce este Thatcherismul? prin explicarea conceptelor cheie (discipline, statecraft, free enterprize) şi (2) care este relevanţa sa astăzi?. Pe lângă acestea, vor fi scoase în evidenţă probleme precum (3) Thatcherismul şi Conservatorismul, dar şi (4) o paralela între teoria partidelor politice şi Thatcherism.

Situaţia ţării până când aceasta să devină Prim Ministru nu era una de invidiat. După război, nu doar ţările din Vest au dus un lung proces de redresare şi dezvoltare economică, proces care a fost simţit de Marea Britanie intens. Pe lângă aceste probleme, perioada este una a marilor confruntări paşnice dintre cei doi poli de putere, Statele Unite şi URSS. Astfel că unul dintre marile obiective din timpul Războiului Rece a fost acela de a proteja pacea şi de a evita o nouă criză economică. Acesta fiind punctul de plecare, ţările din vest  au adoptat ideea de liberalizare a economiei pas cu pas (step-by-step liberalization). Pentru a nu se înscrie în trend, Marea Britanie decide urmarea unui alt plan de dezvoltare economică, plan care se dovedeşte a fi unul eronat, ţara rămânând în urma Franţei, Italiei sau chiar a Germaniei care se dezvoltaseră cu mult faţă de aceasta, într-o perioadă destul de scurtă de timp.

Această dezvoltare înceată era cauzată de factori care au reprezentat prioritățile agendei lui Thatcher – nivelul scăzut al investiţiilor în economie, orientarea capitalului britanic pentru investiţiile străine în timp ce ţara era lipsită de forţă şi dezvoltare agricolă. Alte probleme pe agenda primului ministru au fost impozitarea ridicată şi cheltuielile militare, toate puse împreună cu implicarea statului în economie prin naţionalizări.   

Până la urmă ce este Thatcherismul?

Pentru membri Partidului Conservator este o ideologie care este caracterizată drept ne-conservatoare[2], cu toate că este dezvoltată în cadrul Partidului Conservator, în aceeaşi măsură fiind un fenomen politic şi economic[3], iar pentru restul oamenilor reprezentând măsurile politice, economice şi sociale adoptate în timpul în care Margaret Thatcher a fost prim ministru. Conceptul a fost folosit inventat şi folosit pentru prima oară de către oponenţii săi pentru a scoate în evidenţă forţa cu care măsurile erau impuse, măsuri care nu erau agreate nici de populaţie, nici de membri Partidului Conservator[4] pentru ca într-un final să fie folosit cu precădere de către susţinătorii măsurilor luate.

Acestea fiind zise, conceptele care definesc Thatcherismul au la baza problemele pe care societatea Britanică le-a avut mai ales după război, și care au fost îndreptate de care guvern. Spre exemplu, Ivor Crewe, Donald D. Searing menţionează faptul că Thatcherismul poate fi definit prin 3 idei politice, şi anume discipline, free enterprise și statecraft[5], pe când Shirley Robin Letwin vorbeşte despre an enterprise shaped by the economic concerns, a drive for power, a moral crusade and an intrinsically self contradictory undertaken[6]. Având în vedere că opiniile sunt asemănătoare ne vom fixa atenţia numai asupra discipline, free enterprize şi statecraft.

Disciplina (discipline)

Obedienţa în faţa regulilor şi a normelor reprezintă ideea în care Thatcher credea cel mai mult. Considera că valorile Victoriene (Victorian values) trebuie să fie respectate şi că, după război disciplina, valorile şi respectul au fost uitate[7].Valorile Victoriene definesc pentru Thatcher nu doar înţelegerea lor de bază, dar sunt relevante pentru expresia spiritului uman. Cu alte cuvinte, prin respectarea acestor valori respectul faţă de muncă va apărea şi munca va fi văzută ca un scop social[8].

Pentru Thatcher, aceste valori puteau fi văzute şi în viaţa ei de zi cu zi (acţiunile ei erau într-o constantă supraveghere, chiar faptul că purta un şirag de perle primite cadou de la soţ şi deux pieces erau văzute drept un act de snobism), iar în politica însemnau muncă grea, cumpătare şi corectitudine.  Interpretarea disciplinei este bazată pe lege şi ordine, restaurarea pedepsei capitale şi deciziile curţilor judecătoreşti mult mai severe[9]. În aceeaşi măsură se poate spune că şi reforma în educaţie (care vede la începutul mandatului o atenţie sporita datorita, probabil și poreclei obţinute de the milk snatcher) prin care accesul la educaţie era lărgit este parte a ideii de disciplină.

Libera iniţiativă (Free Enterprise)

Semnificativ pentru modul în care societatea Britanică arata înainte de Thatcher, în capitolul 4 al cărţii scrise de către Daniel Yergin, Joseph Stanislaw se prezintă figura lui David Young, un afacerist Britanic care dezamăgit de sistemul Britanic decide să se mute în Statele Unite. În susţinerea deciziei sale Young menţionează faptul că “nu era acceptată ideea de a lucra pentru tine” pentru că “oamenii lucrează pentru companii”[10], idee ce va fi schimbată prim măsurile luate.

Apropiat de punctele de vedere asupra economiei ale lui Hayek şi Friedman, free enterprise este definit ca necesar pentru stabilizarea pieţei şi prin excluderea statului din economie, astfel ca situaţia economică a Marii Britanii să se redreseze şi să apară creşterea economică . Astfel, foarte uşor poate fi observat faptul că disciplina este văzută drept un punct de sprijin moral al liberei iniţiative pentru că aceasta are drept scop crearea unei stabilităţi financiare şi reducerea inflației prin scăderea datoriei publice şi emiterea de monedă[11]. Friedman promova ideea de monetarism, iar pentru Thatcher monetarismul promova libera iniţiativă.

Ideea de libera iniţiativă este strâns legată de viziunea sa asupra economiei. Chiar este mai mult decât cunoscut faptul că într-una din zile Thatcher a venit cu celebra carte a lui Hayek, The Constitution of Liberty şi a spus: „asta este ceea ce credem”[12].  Din punct de vedere economic, Marea Britanie, înainte ca Thatcher să ajungă Prim Ministru, a văzut implementarea Keynesianismului. Ideile lui Keynes au văzut un succes răsunător în ţările vest europene care, ca într-un joc de domino, l-au adoptat treptat; din punct de vedere teoretic, ideea la baza Keynesianismului este aceea că intervenţia activă a guvernului în economie prin intermediul politicilor monetare este necesară în perioadele de recesiune economică şi probleme economice. Astfel, după ce ajunge la putere, decide să renunţe la Keynes şi să se concentreze asupra propunerilor lui Friedman și Hayek. Practic, toate deciziile sale au fost influenţate de aceştia.

Interesant este modul în care Doamna de Fier a luat contact cu ideile lor. Devine membru al Institutului pentru Afaceri Economice (Institute of Economic Affaires, IEA) şi al Centrului pentru Studii Politice (Center for Policy Studies)[13] prin intermediul lui Keith Joseph.

Cunoscut pentru rolul său important în crearea Thatcherismului, Keith Joseph sau The Mad Monk a fost un aliat puternic al lui Thatcher. Rolul său în crearea Thatcherismului este substanţial şi pentru a fi mai clar, folosind cuvintele sale din 1963 din cadrul unei conferinţe Conservatoare „Singurul răspuns este mai multe case. Guvernul vrea să dezvolte industria constructoare de case”[14], iar una dintre măsurile luate în timpul lui Thatcher a fost acela de a  transforma chiriaşii în proprietari ai locuinţelor în care aceştia locuiau. Chiar Thatcher recunoaşte relaţia apropiată cu Joseph Keith „Nu aş fi putut ajunge liderul opoziţiei, sau să obţin atâtea câte am obţinut ca Prim Ministru fără Keith” care era “cel mai apropiat prieten politic”. Keith a deţinut posturi în guvernele Macmillan, Heath şi Thatcher. După terminarea studiilor acesta părea mult mai interesat de cricket şi nu de politică, acesta fiind o fire mai mult contemplativă, motiv pentru care şi-a obţinut de-a lungul anilor porecla de Ministru al Gândirii (Minister of Thought). Chiar este mai mult decât cunoscut faptul că a cerut să refacă interviul pe care-l susţinuse pe motiv că nu i-a plăcut cum a răspuns la întrebări cu toate că interviul fusese transmis în direct. Ideile pe care acesta le susţinea (idei politice, sociale, economice),  erau mai mult decât ciudate pentru perioada aceea[15], dar se vor dovedi utile în viitorul apropiat al Marii Britanii.

Revenind la cele două instituţii de cercetare, acestea i-au conturat gândirea economic-politică a lui Thatcher. La IEA gândirea politică era una profund liberală[16]. Studiul intens în cadrul acestui institut axat pe gândirea lui Hayek şi Fiedman părea a fi una împotriva curentului deoarece scrierile lui Keynes erau foarte populare printre Britanici.

Având în vedere acestea, Thatcher a „avut grijă” de sindicate, de privatizări, de impunerea monetarismului, a câştigat războiul împotriva Argentinei şi într-un final a câştigat şi suportul Britanicilor.

Primul pas făcut către această „revoluţie Thatcheriană” a fost acela de sale of council houses. Aceasta măsură care a fost luată încă de la începutul perioadei Thatcher a avut drept rezultat vinderea a mai bine de 1 milion de case în perioada 1980-1987[17] şi prin această măsură chiriaşii, care acum deveniseră proprietari, înţeleg importanţa investiţiei pe care au făcut-o, motiv pentru care interesele lor şi modul de înţelegere asupra ideii de bunăstare creşte[18].

După ce oamenii devin proprietari, privatizarea industriei a ocupat un loc central. Ideea centrală a privatizării era aceea de retragere a statului din industrie şi lăsarea oamenilor să conducă industria, prin această măsură creându-se creştere economică. Măsura luată de stat prin această privatizare a industriei venea să accentueze încrederea deja formată a oamenilor prin cumpărarea de case, această măsură dând responsabilitate. Practic, măsura luată de Thatcher ne obliga să revenim la ideea lui Young că nu era înţeles şi acceptat să lucrezi pentru tine, fapt care, prin privatizare devenea posibilă.

Probabil cel mai important pas făcut în administraţia Thatcher a fost creat de ofensiva împotriva sindicatelor. Încă de la început unul dintre punctele slabe subliniate de către aceasta a fost acela al sindicatelor. Plecând de la ideea divide et impera, Thatcher a făcut în aşa fel încât să scadă din importanţa sindicatelor, astfel că, numărul membrilor în sindicate a scăzut dramatic într-o prima fază. Lupta împotriva acestora a dus la o scădere dramatică în popularitate atât asupra lui Thatcher, dar şi asupra partidului. Diviziunea sindicală apare ca urmare a deciziei de închidere unui număr de mine neproductive. Acest lucru duce la greva minerilor, proteste neascultate, ba chiar ignorate de Thatcher care au durat 1 an de zile, pierderi economice mai mult decât semnificative, aşa că minierii se întorc la muncă având un sindicat rupt şi fără puterea pe care o avusese. 

O altă măsură total nepopulară luată a fost aceea de schimbare a sistemului de taxe. Iniţial această măsură s-a considerat a fi una care nu o să creeze probleme, cu toate că rezultatul a fost unul diferit. Grevele şi nemulţumirile au culminat cu blocarea Londrei prin protestul din Trafalgar Square, eveniment considerat a fi cauza demisiei de la sfârşitul anului 1990. Schimbarea sistemului avea drept scop înlocuirea unui tip de taxare ( Rates) prin care o sumă de bani din posibila rată de închiriere a casei era luată de către Consiliu, cu un altul (Poll Tax) prin care fiecare membru locatar al casei trebuia să plătească o taxă fixă. Argumentul principal al acestui nou tip de taxare a fost acela că fondurile de infrastructură şi dezvoltare ar creşte semnificativ. 

Guvernul Puternic (Statecraft)

Statecraft este semnificativ pentru Thatcherism. Dacă măsurile luate de guvern veneau în măsură să scadă influenţa statului/guvernului asupra economiei, statecraft însemna un guvern puternic care nu influenţa economia statului[19].

Practic cele trei idei vin în ordine directă cu măsurile şi importanţa lor luate de către Thatcher. Astfel că, după ce a ajuns liderul partidului s-a impus la toate nivelele prin disciplina. De la început (1979 manifestul electoral) îşi prezintă ideile argumentând că problemele majore ale economiei Britanice sunt sindicatele şi naţionalizarea industriei[20] şi nu în ultimul rând acest statecraft pe care îl impune după venirea la putere. Cu alte cuvinte, ideile sale sunt formate încă de la început şi nu apar pe parcursul său de Prim Ministru.

Conservatorism vs. Thatcherism

Formându-se politic în cadrul Partidului Conservator, Thatcher dă naştere Thatcherismului, curent politic care nu este de natură pur Conservatoare.  Antony King într-unul din articolele sale scoate în evidenţă trei tipuri de outsider, și anume social outsider, psychological outsider şi tactical outsider. Din aceste trei categorii, Margaret Thatcher este considerată a fi tipul de social outsider – nu din societatea Britanică, ci din cadrul partidului Conservator. Acelaşi autor menţionează faptul că aceasta se vedea prin prisma a 5 caracteristici care o definesc în primul rând ca individ şi in al doilea rând dau un răspuns măsurilor luate de aceasta. Prima caracteristică (1) este aceea că s-a văzut drept un profet din Vechiul Testament motiv pentru care a întors spatele politicii de consens practicate după război, (2) a adoptat rolul de outsider motiv pentru care (3) nu a arătat niciodată interes în menţinerea instituţiilor (lucru complet opus ideologiei Conservatoare), sau dacă a arătat interesul fată de acestea (4) de cele mai multe ori a făcut-o pentru a le submina puterea şi importanţa, toate acestea (5) făcând-o ignorantă şi nepopulară[21]. 

Thatcher  era complet diferită faţă de politica şi ideologia partidului. Țara este mai mult decât cunoscută (lăsându-l la o parte pe Big Ben) datorită sistemului Westminster sau modelul majoritar al democraţiei. Sistemul este mai mult decât caracterizat şi explicat de Arent Lijphart în cunoscuta sa carte Modele ale Democraţiei, unde menţionează faptul că în cazul Marii Britanii aceste două partide au putere egală şi că o guvernare puternică depinde de majoritatea pe care partidul de guvernământ o are în House of Commons. Cu alte cuvinte, prin majoritatea din House of Commons partidul poate impune măsurile pe care aceasta le doreşte, astfel putând să rămână la guvernare pentru întreg mandatul. În cazul partidului Conservator, în perioada Thatcher, din cauza sistemului disproporţionat şi majoritar, a fost posibilă majoritatea (cu toate că niciodată nu a obţinut mai mult de 44% din voturi), motiv pentru care guvernul şi-a asigurat o durată de viaţă lungă[22].  

Cu toate acestea, Thatcherismul nu este Conservatorism[23]. Unul dintre punctele forte ale conservatorilor fiind acela că instituţiile de bază trebuie menţinute, opus ideii lui Thatcher, aşa cum am menţionat anterior. Cu toate acestea, ideile ei au fost susţinute de către partid, deşi i s-a reproşat deseori faptul că s-a rupt de tradiţiile conservatoare ducând într-o direcţie periculoasă partidul[24]. Aceasta idee a dus la o divizare a partidului în două tabere: una care era pro Thatcher şi una împotriva ei.  Totuși, a reuşit să-i dea deoparte pe cei care erau împotriva ei, de cele mai multe ori prin măsuri drastice. Această acţiune de îndepărtare a adversarilor şi a contestatarilor a dus la strângerea în jurul ei a persoanelor de încredere.

În cadrul partidului, Monday Club era puternic împotriva măsurilor şi viziunii lui Thatcher, clubul susţinând vechile idei ale Conservatorismului, acordând un real interes comunităţii şi nu economiei[25]. Pe de altă parte, suporterii Thatcherismului, Thatcherites, ca să folosim termenul britanic, argumentau faptul că aceste schimbări din cadrul partidului sunt din cauza modificărilor sociale, adică datorită schimbărilor mentale ale oamenilor pe care partidul trebuie să le contureze. Motivul pentru care aducem în discuţie schimbarea socială  se datorează faptului că aceasta poate fi înţeleasă drept orice schimbare care are loc în structura relaţiilor sociale; lucru care devine permanent. Drept vorbind, de cele mai multe ori se face o distincţie între schimbările care au loc în cadrul unei structuri şi schimbarea structurii.

Palombara şi Weiner în The Origin and Development of Political Parties menţionează faptul că un partid este o organizaţie permanentă care este caracterizată prin putere, continuitate în idei, toate fiind bazate pe un suport popular. Luând în considerare cele spuse mai sus, se observă în cadrul partidului modificări datorate modului de impunere ale ideilor lui Thatcher.  Una dintre caracteristicile definitorii ale unui partid politic este aceea de obţinere a cât mai multe voturi şi de menţinere a puterii pentru o perioada cât mai lungă de timp. Se observă o nepopularitate cauzată de măsurile luate care se răsfrâng asupra partidului pentru ca într-un final populaţia să dea acel popular suport atât partidului, dar şi lui Thatcher datorită conştientizării prin intermediul războiul din insulele Falkland a necesității măsurilor luate până atunci. Având în vedere acestea, foarte uşor se poate spune că Thatcherismul nu merge pe direcţia bătătorită deja de partide, de a avea suportul popular. Din punctul de vedere al lui Downs, politicienii construiesc ideologii cu care să atragă voturi, atrăgând în cele din urma un număr mare de voturi[26] în special datorită faptului că nu se ştie ce fel de viitor ne aşteaptă (unul mai bun sau mai rău), aşa că votantul poate să nu voteze partidul pe care l-a votat în alegerile precedente pentru că acel partid nu i-a dat nimic din ceea ce voia[27]. Cu toate că a fost votat Partidul Conservator, Thatcherismul nu a fost construit pentru a le face pe plac membrilor partidului şi electoratului[28] de unde trebuia să câştige încredere şi suport, dacă nu chiar posibili votanţi. Cu alte cuvinte, ceea ce a fost făcut în acea perioadă a fost nu să se modeleze partidul pentru votanţi, ci votanţii pentru partid[29].

Moştenirea şi importanţa Thatcherismului astăzi

Pe de altă parte, unele probleme din ziua de astăzi din Marea Britanie sunt puse pe seama erei Thatcher.  În urmă cu mai puţin de un an, presa Britanica scotea în evidenţă faptul că în cazul industriei, în special energia a suferit o importantă cădere din cauza privatizării din perioada Thatcher pentru că s-ar fi putut redresa mult mai rapid acum dacă ar fi existat ajutor din partea statului[30]. Mai mult, după perioada privatizării creşterea economică a fost substanţială.

Partidul Laburist a criticat vehement (mai ales în 1996-97 când au avut loc alegeri) modul în care s-a investit în alte domenii de activitate decât cele prioritate pentru Thatcher. Educaţia a fost unul dintre domeniile luate în vizor; şi anume faptul că numai la începutul erei Thatcher s-a acordat o atenţie sporită, după care scâzând, lucru susţinut si de guvernul Major. Diferenţele dintre femei şi bărbaţi a fost o altă problemă scoasă în evidenţă. Acest lucru a dus la creşterea numărului de persoane singure, divorţuri şi nu în ultimul rând a persoanelor care îşi cresc singure copii.

O alta moştenire (pozitivă putem spune) lăsată de Thatcherism este aceea de schimbare a modului de obţinere a voturilor şi de conducere a unei campanii electorale, model care a fost atent urmărit şi copiat în următoarele alegeri. Altfel spus, perioada Thatcher şi îndeosebi Thatcherismul nu au amprentat doar Marea Britanie, ci o lume întreagă care, într-o măsură sau alta, au încercat să implementeze parte din politicile economice. 

 

În final, ultima remarcă pe care o aducem este aceea că deşi a guvernat Marea Britanie cu o mână de fier, lucru care nu a fost văzut cu ochi buni de populaţie,  într-un sondaj de opinie recent mai mult de jumătate din populaţia cu drept de vot din Marea Britanie ar vota-o pe Margaret Thatcher[31] datorită măsurilor pe care le-a impus în perioada în care a guvernat, deoarece acestea au reprezentat calea redresării economice.