Zona euro se confruntă cu posibilitatea evadării Greciei, cu bailout-ul Spaniei şi cu griparea mecanismului de transmisie monetară. Europa şi implicit moneda europeană trec prin cele mai dificile momente de la declanşarea crizei financiare, în 2007. Grecia este cu un picior şi jumătate în afara zonei euro. Spania şi sistemul său bancar au urgentă nevoie de un pachet de ajutorare din partea creditorilor instituţionalizati. Germania este în continuare scepticul de serviciu, încercând cu disperare să-şi protejeze ratingul AAA, ameninţat de Moody’s. Singura veste bună, pe termen scurt, vine de la Banca Centrală Europeană (BCE), care s-a declarat dispusă să facă orice pentru a proteja moneda euro. Rămâne de văzut ce consecinţe vor avea acţiunile BCE pe termen lung. Euro a atins săptămâna trecută niveluri minime faţă de dolar. Abia după intervenţia verbală a preşedintelui BCE, Mario Draghi, care a promis că va acţiona ferm, moneda europeană a recuperat 1% faţă de dolar, atingând un nivel de 1,227 dolari pentru un euro. Bursele europene s-au înviorat şi ele joi, urmate imediat de cea americană.

"În limita mandatului nostru, BCE este gata să facă orice este necesar pentru protejarea monedei euro. Şi, credeţi-mă, va fi de ajuns", a spus Draghi, citat de Bloomberg.

Asupra BCE se exercită presiuni substanţiale din partea unor state, în special cele sudice cu probleme, pentru a-şi asuma un rol mai important în lupta împotriva crizei datoriilor, dar şi crizei sistemului bancar european. Totuşi, Draghi a avertizat că rolul băncii centrale nu este de a acţiona în locul statelor. Şeful BCE a indicat că instituţia ar putea interveni pentru reducerea costurilor de împrumut ale unor state confruntate cu probleme majore la finanţarea din piaţă.

"În măsura în care nivelul costurilor de împrumut afectează funcţionarea canalelor de transmisie a politicii monetare, intră în mandatul nostru", a spus el.

Împrumuturi directe către sectorul privat

Dar la ce se referă Draghi? La efectele dezamăgitoare ale ultimei scăderi de dobândă de către BCE. Banca Centrală este îngrijorată în legătură cu mecanismul de transmisie inegală a deciziei sale de politică monetară din iulie.

Potrivit analiştilor Goldman Sachs, influenţa BCE asupra dobânzilor din state precum Italia sau Spania (state cu probleme mari atât în ceea ce priveşte datoria publică, cât şi sistemul bancar) s-a diminuat. Ea a crescut în schimb în state precum Germania sau Franţa, mai sănătoase din punct de vedere economic.

Paradoxal, scăderea dobânzii de referinţă de către BCE a avut un efect contrar în ceea ce priveşte dobânzile pe pieţele italiană şi spaniolă, unde dobânzile au crescut, şi nu au scăzut. Explicaţia: efectele deteriorării sistemelor bancare din aceste state au umbrit efectul pozitiv care ar fi trebuit să apară în urma relaxării monetare a BCE.

În plus, măsurile standard de politică monetară şi-au arătat limitele şi pentru că ele sunt deja facturate de piaţă, care le anticipează cu mult timp înainte ca ele să fie adoptate de oficialii europeni.

Goldman Sachs previzionează o modificare a modului de acţiune a BCE, care va adopta din ce în ce mai des măsuri neconvenţionale, precum reducerea standardelor în ceea ce priveşte colateralul admis la împrumuturi sau majorarea eligibilităţii în ceea ce priveşte acordarea de împrumuturi direct sectorului privat.

Spania, noul cal troian al zonei euro

Comentariile lui Draghi vin în contextul cererilor Spaniei ca BCE să facă mai mult pentru a lupta împotriva incertitudinilor de pe piaţa financiară, după ce randamentele obligaţiunilor guvernului de la Madrid au atins noi recorduri în această săptămână. Randamentul obligaţiunilor spaniole pe zece ani a coborât, după declaraţiile lui Draghi, cu 0,14 puncte, la 7,24%.

Spania va trebui să plaseze în acest an obligaţiuni pe termen lung în valoare de peste 28 de miliarde de euro şi titluri de stat pe termen scurt de peste 50 de miliarde de euro, operaţiune considerată aproape imposibilă în condiţiile în care se confruntă cu ieşiri de capital considerabile.

În plus, aceste calcule sunt făcute fără a lua în seamă necesarul suplimentar de finanţare al regiunilor spaniole, pline de datorii. Acestea ar adăuga încă 30 de miliarde la nota de plată, ridicând necesarul de finanţare pentru un an al Spaniei la peste 100 de miliarde de euro. Iar randamentele obligaţiunilor spaniole pe zece ani au trecut bine de nivelul de avarie de 7%, de la care orice refinanţare a datoriei publice devine păguboasă. Săptămâna trecută ele au atins şi un nivel de 7,51%.

"Creşterea randamentului obligaţiunilor pe zece ani mult peste nivelul de 7% reaminteşte de evenimentele din Grecia din aprilie 2010, de cele din Irlanda din octombrie 2010 şi de cele din Portugalia din februarie 2011”, susţin analiştii de la Bank of New York Mellon.

"În toate aceste cazuri, saltul decisiv al randamentelor peste 7% a semnalat startul prăbuşirii încrederii investitorilor şi a condus la câte un bailout în câteva săptămâni”, concluzionează aceştia, citaţi de “Wall Street Journal”.

Iar Grecia tocmai a fost cotată de Citigroup cu 90% şanse să iasă din zona euro în următoarele 12-18 luni, cu consecinţe grave pentru restul statelor uniunii monetare.

Acest articol a apărut iniţial în revista Finanţiştii din data de 29 iulie 2012.