Toate intrarile din anul 2009

La cumpǎna dintre ani, puţin haz de necaz nu stricǎ! Câteva exemple de umor (mai mult sau mai puţin) negru despre criza economico-financiarǎ, politica banilor ieftini, metehnele statului intervenţionist şi, de ce nu, despre pǎcatele unor pretinşi „atotştiutori"economişti.

În plinǎ crizǎ, iatǎ un semn de raţionalizare a cheltuirii banului public! Conform unei decizii recente, miniştrii trebuie sǎ apeleze la „clasa economic" din avion, dar şi la transportul în comun în loc de taxi. Speraţi la o întâlnire face to face cu aleşii „noştri" în tramvaiul 21?!  Sau în sufocantul autobuz 300?!

Reforma economicǎ a Chinei... bilanţ la 30 de ani! Reducerea impresionantǎ a gradului de sǎrǎcie, creşterea PIB-ului real de aproximativ 12 ori între 1978 şi 2008 sunt evidenţe empirice ce ilustreazǎ importanţa proprietǎţii private, a libertǎţii economice şi a economiei de piaţǎ în asigurarea prosperitǎţii economice.

Ce este şi la ce bun libertatea economică? Un nou studiu, publicat de Pacific Research Institute, trece în revistă răspunsurile la aceste întrebări, arătând cum libertatea economică duce la creşterea prosperităţii fiecărui individ, la reducerea şomajului şi îmbunătăţirea calităţii educaţiei, la un mediu natural mai curat, antreprenoriat dinamic, inovaţie şi pace.

Criza economică din prezent a născut multe analogii cu Marea Criză din 1929, determinând pe mulţi comentatori să conchidă încă o dată că piaţa eşuează şi capitalismul este un sistem defect. Într-o scurtă monografie asupra Marii Crize, Lawrence W. Read demolează rând pe rând miturile ţesute în jurul acestui eveniment economic al secolului trecut.

În plină degringoladă financiară, când economia mainstream îşi vede spulberate propriile teorii, Şcoala Austriacă de Economie subliniază eroarea guvernelor care forţează redresarea prin aceleaşi politici nefaste ce au stat la baza declanşării crizei economice. Bogdan Enache în dialog cu Robert P. Murphy - senior fellow la Pacific Research Institute, despre activismul monetar-fiscal care nu face decât să prelungească criza.

"Patriot Act" in versiune mioritică? Atenţie, români! Drumul către servitute continuă cu instaurarea, începând de astăzi, a prezumţiei de vinovăţie! Despre încălcarea libertăţilor fundamentale prin accesarea informaţiilor personale. Alo, se ascultă?!

Henry Hazlitt (1894-1993) a fost unul dintre cei mai aprigi critici ai intervenţiei guvernului în economie. Acum, în plină criză economică, multe dintre învăţăturile sale se pot dovedi utile, după cum multe dintre erorile analizate în lucrarea sa „Economics in One Lesson" se pot vedea în politicile promovate de către guvernanţi.

Legea privind impunerea salariului minim reprezintă unul dintre cele mai elocvente exemple ale intervenţiei guvernului în relaţiile de schimb voluntar de pe piaţa muncii. Discriminarea şi inechitatea sunt consecinţe ale impunerii salariului minim, în ciuda pretinselor efecte egalitariste care însoţesc asemenea iniţiative.

„Într-o ţară în care două partide liberale (cel puţin în titulatură) totalizează peste 51% din opţiunile electoratului, interesul pentru lucrările de factură liberală este extrem de scăzut", afirma recent într-un interviu Iulian Tănase, directorul Editurii Libertas. În contextul actual, măcar opoziţia ar trebui să se aplece mai atent asupra liberalismului autentic!

"Astăzi, românii au nevoie de o clasă politică ce trebuie să sacrifice interesele de grup în favoarea naţiunii!" Aşa rostea recent preşedintele Băsescu în Piaţa Unirii din Iaşi, printre elogiile aduse paşoptiştilor! Rămâne să vedem cine va veni primul (cu adevărat) în slujba naţiunii! Puterea exemplului... un test pe care aleşii îl vor pica?!

Deşi politica de management al cererii agregate s-a dovedit un eşec sistematic din 1930 şi până azi, aşa-numitul pachet de stimulare fiscală de aproape un trilion de dolari propus de administraţia Obama revigorează mitologia keynesiană - singura teorie pe placul guvernelor, în opinia fostului congresmen Dick Armeny - trecând încă o dată sub tăcere alternativa hayekiană.

Deşi institutul pe care îl conduce este - prin natura sa etatistă - aproape la antipodul libertăţii, Horia-Roman Patapievici, directorul ICR, subliniază lăudabil, în ultimul său editorial, condiţia dificilă în ecuaţia libertăţii a unei  "minorităţi" tot mai oprimate în ziua de azi. Fumatul şi problema libertăţii, cu sau fără recurs la proprietatea privată.

Deşi crizele economice sunt provocate şi, în general, adancite de stat prin cheltuielile bugetare, Paul Krugman, laureatul Nobel pentru economie din 2008, se încăpăţânează să ofere soluţii vechi. El a declarat că relansarea economiilor atinse de criză ar trebui sa înceapă prin masive cheltuieli bugetare, nu prin scăderea impozitelor.

Homeschooling, o alternativă la educaţia de stat! Mai mulţi părinţi din vestul ţării, au ales să îşi educe copiii la domiciliu. Nemulţumiţi de şcolile de stat, mai multe familii au optat pentru un alt mod de educaţie a copiilor: homeschooling - şcoala acasă. Copiii au program riguros, coordonat de un părinte şi de şcoala la care sunt înscrişi.

Reformă de formă! Mult trâmbiţatele măsuri de restituire a proprietăţilor, sub formă bănească, par a nu mai putea fi puse în practică. Motivul: criza economică a "erodat" bugetul. Poate că, în cele din urmă, guvernanţii vor realiza că este mai "ieftin" să restituie în natură proprietăţile confiscate, singura restituire legitimă în acest caz.

John Taylor, autorul celebrei reguli de stabilire a dobânzilor de politică monetară, descrie pe scurt în Wall Street Journal cum expansiunea monetară şi politicile sociale locative au creat criza economică din prezent, iar intervenţiile ulterioare ale Fed şi Trezoreriei SUA au exacerbat-o.

„Petrecerea s-a terminat"! Începe priveghiul?! Aşa ar suna concluzia  analizei ultimelor măsuri anticriză propuse de preşedintele Barack Obama. Planul şefului de la Casa Alba urmăreşte să salveze 4 milioane de slujbe din "muribunda" economie americană. Dar s-a întrebat preşedintele american şi câte locuri de muncă vor dispărea în urma aplicării măsurilor sale?

În plină criză economică încep să apară clasamente ale vinovaţilor pentru situaţia pe care o parcurge economia mondială. În timp ce unii îşi recunosc greşelile (a se vedea cazul celor trei directori executivi ai RBS) alţii, cum ar fi fostul preşedinte american, se grăbesc să dea vina pe capitaliştii lacomi.

Este inflaţia, fie ea şi moderată, panaceul recesiunilor, iar deflaţia cauza acestora? George Selgin oferă o explicaţie concisă care ajută la punerea în lumină a evenimentelor de la baza crizei economice actuale.

O măsură de stimulare a muncii şi de relansare economică sau de cârpăcire a bugetului de stat? Guvernul Boc a decis creşterea contribuţiilor la asigurările sociale plătite de firme şi angajaţi. Mai mult, deşi se anunţase iniţial o creştere de „doar" 3,3%, contribuţia a crescut peste noapte la 3,8%!

Dând o mână de ajutor statului în finanţarea deficitului bugetar, Banca Centrală îndemna zilele trecute băncile să-şi mărească portofoliul de titluri de stat! Efectul nu se va lăsa însă aşteptat: creşterea ratei dobânzii, creşterea dificultăţilor sectorului privat de a-şi finanţa activitatea, adică mai mult stat şi mai puţin privat!

Se pare că în mintea proaspătului preşedinte Obama sunt numai mituri şi erori, de la New Deal-ul lui Roosevelt până la capacitatea guvernului de a soluţiona criza economică (pe care el însuşi a provocat-o)! L.H. Rockwell, despre Obama şi distrugerea bunăstării.

Cehia pariază pe măsuri liberale pentru depăşirea crizei economice: "Nu tratăm o gripă cu antibiotice puternice, pentru ca acestea nu vor face nimic împotriva viruşilor, dar riscă să scadă imunitatea organismului pe termen lung", spune Vaclav Klaus, un mare admirator al liberalismului neoclasic a la M. Friedman.

Salvarea de la faliment a băncilor şi cheltuielile extravagante ale guvernului Gordon Brown nu au reuşit să prevină criza - arată Michael Fallon, într-un articol recent publicat de Daily Telegraph - ba dimpotrivă, aceste măsuri au creat riscul unei inflaţii galopante şi a unei incertitudini care va agrava căderea economiei britanice.

Credeaţi că vremea jocurilor piramidale a apus? Nicidecum, sistemul public de pensii este cel mai mare joc piramidal pe care l-a cunoscut România. Dar, spre deosebire de schemele piramidale private, administratorul acestui joc, statul român, condiţionează dreptul la muncă al cetăţenilor săi de plata contribuţiilor lunare.

Încă o măsură eronată se adaugă pleiadei de iniţiative menite să protejeze industria auto. Protecţionismul promovat cu aplomb de Franţa ar putea compromite complet posibilităţile de salvare a firmelor auto. Solicitând acestora să îşi localizeze producţia în Franţa, în schimbul fondurilor publice, preşedintele Sarkozy nu face decât să le adâncească agonia.

Ce măsuri anti-criză sunt mai oportune: reducerea taxelor sau creşterea cheltuielilor guvernamentale? R. Murphy pledează pentru prima, însă cu argumente opuse propagandei politico-keynesiste promovată de majoritatea economiştilor.

Criza actuală - arată John Taylor - a fost cauzată de expansiunea monetară a FED şi a marilor bănci centrale. Creditul ieftin a distorsionat alocarea resurselor creând o "bulă" in anumite sectoare sensibile. Dignosticând greşit criza drept una de lichidate, băncile centrale au procedat la o nouă expansiune monetară, de unde bula preţurilor la petrol şi alte mărfuri. De aici şi îndatorarea, scăderea investiţiilor şi a consumului, pe care guvernele încearcă acum să le resusciteze...

Ţărilor în dezvoltare li se predă o lecţie greşită despre cum poate fi depăşită criza economică. Finanţarea externă şi controlul guvernamental extins sunt reperele unei lecţii rupte complet de evidenţele istorice şi teoretice privind rolul statului în problema dezvoltării.

Analizele asupra crizei actuale sunt aproape fără excepţie formulate în termeni macroeconomici, însă - în opinia lui Mario Rizzo - atât cauzele, dar mai ales remediile acesteia sunt de natură microeconomică. Intervenţiile statului, bazate pe termenii agregaţi ai viziunii macro, riscă acum să inhibe tocmai acest proces microeconomic de corecţie şi realocare a resurselor.

Mai are Bursa un viitor în România? A trecut mai mult de un an de când BVB a suferit căderi spectaculoase, dar fundul sacului nu a fost încă atins. În prezent, incertitudinea rămâne încă mare şi titlurile continuă să se deprecieze. Va supravieţui crizei o piaţă bursieră mică, anemică şi parcă amorfă?

Allan Meltzer, reputatul economist monetarist, în dialog cu Russel Roberts despre potenţialul inflaţionist creat de Ben Bernanke prin creşterea rezervelor din sistemul bancar american. Deşi nu s-a manifestat încă, inflaţia creată ca urmare a deciziei autorităţilor americane de a salva de la faliment bănci insolvabile va fi o problemă critică în perioada urmatoare.

Václav Klaus, preşedintele Cehiei, a lansat - în discursul său în faţa Parlamentului European - un curajos şi binevenit apel în favoarea unei noi Uniuni Europeane, construită pe valorile libertăţii individuale şi economiei de piaţă, la antiopodul sistemului actual, bazat pe control centralizat şi asfixierea libertăţii economice.

Keynes este din nou la modă printre economiştii şi vânzătorii de idei gata să justifice sau să aplaude impresionanta extindere, în contextul crizei actuale, a rolului statului. Dar, arată Mario Rizzo, argumentele şi politicile susţinute de aceştia sunt departe chiar şi de intenţiile lui Keynes însuşi.

Romania - ţara lui Păcală sau încă o davadă a rolului parazitar al statului? Un om riscă puşcăria pentru că a construit un pod, vasăzică un bun public pe care numai statul, zic teoreticienii, poate să-l producă. Iată că statul ne ia banii, îi dă policienilor şi abonaţilor la bugetul public, iar apoi îi bagă la puşcarie pe cei spoliaţi şi care îi fac propria treaba!

Situaţiile disperate cer soluţii... deplasate! În SUA, astrele sunt chemate să rezolve problemele economiei americane pe banii contribuabililor. „Cititorul în stele", a se citi Barack Obama, caută să facă din NASA globul de cristal în care ar trebui să se întrevadă viitorul glorios al depăşirii crizei.

În timp ce foarte mulţi (ne)economişti propun creşterea cheltuielilor guvernamentale ca soluţie pentru depăşirea crizei, George Reisman explică de ce acumularea de capital este unica şi adevărata sursă a depăşirii oricărei crize economice. „Guvernul nu poate crea bunăstare" este încă un adevăr străin „specialiştilor" în economie şi mai ales din politică.

Cum a fost posibil şirul de nesăbuinţe care au dus la criza subprime? În opinia lui Bruce Yandle, ca şi prohibirea alcoolului în timpul Marii Crize, ea este efectul eforturilor a două categorii de interese speciale: politicienii şi militanţii sociali "altruişti", care au dorit o casa pentru fiecare american, respectiv bancherii şi finanţiştii "egoişti", preocupaţi de profituri şi asiguraţi implicit contra riscurilor de guvern.

Camera Deputaţilor a adoptat, azi, ordonanţa de urgenţă care reglementează acordarea unui ajutor de stat de 143 milioane de euro către Ford Motor Company. Altfel spus, fiecare român va plăti constructorului auto câte 6,5 euro. Ajutorul de stat reprezintă un sprijin pentru realizarea a două proiecte de investiţii, cu scopul producţiei de automobile şi motoare.

Acordul de împrumut „multilateral" este ca şi semnat, iar una dintre destinaţii ar fi ajutorarea firmelor private să iasă din criză. Dacă guvernului i-ar păsa de toate firmele private, oare nu ar fi fost mai utilă o reducere a fiscalităţii menite a stimula consumul şi producţia?

Barack Obama a plafonat recent salariile directorilor instituţiilor financiare care au primit ajutoare de stat la nivelul de 500.000 de dolari anual. Aparent de neînţeles, însă, este faptul că preşedintele american nu s-a gândit să trateze în mod egal şi preşedinţii universităţilor care, fie nominal private fie de stat, primesc vaste subvenţii guvernamentale.

Încă o ilustrare a succesului capitalismului în faţa neo-socialismului occidental. În timp ce majoritatea ţărilor occidentale îmbrăţişează politicile intervenţioniste, politicile pro-piaţă au tranformat El Salvador-ul ultimilor 15 ani într-un adevărat tigru economic central-american.

În sfârşit se văd primele efecte ale măsurile etatiste anticriză din S.U.A. Se pare că, în cele din urmă, cheltuielile publice vor genera "efectul de multiplicare" prezis de Keynes. Adică sumele alocate grupului AIG pentru ieşirea din criză vor multiplica veniturilor directorilor companiei americane. Să iasă şi ei din criză, nu?!

În timp ce guvernul american, în vâltoarea crizei economice, socializează pierderile acumulate cu ani în urmă de companiile auto ajunse în pragul falimentului, guvernul suedez - deşi adesea considerat mai socialist - a refuzat să salveze de la faliment constructorul Saab. A ajuns SUA patria socialismului în secolul XXI?!

Respectând principiul "orice abuz trebuie numit 'solidaritate' ", preşedintele Comisiei de Artă, Cultură şi Media, vrea să introducă o taxă de solidaritate în locul taxei radio-tv , "platită şi colectată ca un impozit [...] pentru că radioul şi televiziunea [de stat] sunt pe pierderi." Aşadar, când o întreprindere de stat are pierderi, trebuie să fim "solidari" şi să plătim, fie că dorim sau nu aceasta!

Jean Moscopol, unul dintre cei mai cunoscuţi cîntăreţi din perioada interbelică, al cărui repertoriu include peste 300 de melodii, a compus la jumatatea sec. XX , "Cotele ţăranilor", un cîntec ale cărui versuri merită ascultate cu atenţie.

„Planul American de relansare este calea spre iad". O descriere mai buna a efectelor măsurilor anticriză din SUA nu este posibilă. Afirmaţia aparţine primului ministru al Cehiei care face astfel dovada nonconformismului şi în politică. Măsurile anticriză adoptate în Cehia, de factură liberală, contrasteză profund cu intervenţionismul din UE şi SUA.

Într-un articol recent, Wall Street Journal ilustrează cum creditarea excesivă a alimentat boom-ul şi în ţările emergente din Europa de Est. După retragerea masivă a capitalurilor străine, aceste ţări se confruntă acum cu deprecieri ale monedelor naţionale, cu deficite ale contului curent şi cu datorii externe tot mai mari.

BCE dovedeşte un comportament de bună purtare faţă de FED şi Banca Angliei, reducând astăzi rata dobânzii de politică monetară la 1,25%, pentru a spori lichiditatea pe piaţă. Care va fi mişcarea viitoare? Să sperăm măcar că BCE nu va aplica reţeta anglo-americană şi în ceea ce priveşte cumpărarea activelor toxice ale băncilor comerciale.

În timp ce se vorbeşte despre efectele nocive ale crizei asupra firmelor mici, guvernul s-a gândit să dea o mână de ajutor. Modificările Codului fiscal ar putea însemna plata de către microfirme a unui impozit minim de 1.625 lei trimestrial. Obsesia guvernanţilor pentru minimal loveşte în plin, de la salariu până la nivelul de trai. Doar cheltuielile publice sunt scutite.

O criză hayekiană cu consecinţe fisheriene, conchide economistul britanic de origine indiană Deepak Lal. Deşi automatismele economiştilor îi fac să pronunţe numele lui Keynes, Hayek este de fapt clasicul mult prea ignorat, de la care economiştii au de învăţat în momentul de faţă.

Guvernul a decis să distrugă o bună parte din microîntreprinderile autohtone prin instituirea unui impozit forfetar de 1.625 lei pe semestru. Acest tip de impozit va taxa atât pierderea, cât şi profitul, fără discriminări.

Numărul de şomeri a crescut în martie cu 35.761, depăşind 500.000, nivel maxim al ultimilor trei ani şi apropiat de estimarea iniţială a Ministerului Muncii privind numărul de şomeri de la finalul anului, arată datele publicate, joi, de Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă (ANOFM).

Zimbabwe renunţă la moneda naţională, în contextul în care economia a fost distrusă de hiperinflaţie. În februarie, Banca Centrală din Zimbabwe (BCZ) a făcut a treia reformă monetară din ultimii trei ani, tăind 12 zerouri din moneda naţională. Cu acceptul preşedintelui Robert Mugabe, BCZ a tipărit în ultimii ani o cantitate uriaşă de bani, fapt prin care Zimbabwe este ţara cu cea mai mare inflaţie din istorie.

Dincolo de încercările stângace de a explica necesitatea impozitului forfetar, se impune o analiză atentă a implicaţiilor acestuia. Evaziunea fiscală suplimentară va face această măsură inutilă pentru bugetul de stat iar şomajul în creştere va definitiva măreaţa politică anticriză a Guvernului Boc, care pare, însă, a lipsi cu desăvârşire.

Cu o ţară intrată tot mai adânc pe calea recesiunii, Barack Obama, un vehement (fost) militant împotriva războiului din Irak, a solicitat Congresului noi sume pentru susţinerea celor două fronturi de luptă din Irak şi Afganistan. Despre meandrele politicii sau, mai bine, despre una zicem şi alta facem!

"În prezent o firma trebuie să aibă doi sau trei specialişti doar pentru a şti ce are de platit şi către cine. Este un sistem diabolic în care e absolut imposibil să fii corect. Cu atatea taxe şi tarife, circa 558, e imposibil ca o agenţie de control să nu-ţi găseasca ceva în neregulă...", arată presedintele unui patronat al oamenilor de afaceri italieni.

Curtea de Apel Craiova a înregistrat un record absolut în domeniul celerităţii cu care a judecat dosarul prin magistraţii "şi-au câştigat" sporurile salariale de risc şi suprasolicitare neuropsihică de 50 la sută, deoarece, în prezent, cîştigurile judecătorilor nu se supun legilor economiei. Într-un sistem de justiţie privată, fiecare judecător ar fi fost recompensat după numărul de clienţi care ar fi apelat la serviciile sale.

Măsurile anticriză din Germania sunt pe punctul de a naşte altă criză, una de panică în rândul contribuabililor. După ce au amăgit populaţia cu „pachete conjuncturale" care au adâncit datoria publică a Germaniei, guvernanţii intră în alt cerc vicios. Iluziile relansării economiei prin politici guvernamentale dispar pe măsură ce contribuabilii încep să constate proporţiile farsei dirijiste.

Administraţia SUA, în mod tacit, a pus capăt sistemului de vouchere educaţionale, deşi studiile oficiale şi părinţii confirmă superioritatea acestui sistem. Din nefericire, această decizie nu a fost luată având drept criteriu ceea ce este mai bine pentru copii, ci în baza unei ideologii ipocrite.

Criza actuală, cea mai mare de la Marea Criză, prezintă mai multe asemănări cu evenimentul de la sfârşitul anilor '20 şi începutul anilor 30. Va fi criza actuală la fel de adâncă precum Marea Depresiune?

Anna Schwartz - celebru economist monetarist şi co-autor al monumentalei Monetary History of The United States împreună cu Milton Friedman - explică încă o dată de ce Fed este responsabil pentru criză şi cum banca centrală continuă să pună diagnostice greşite.

"Cetăţenii sunt iobagi prin impozite sau angajaţi direct pe tărâmul statului arendat birocraţiei." Fie subtil, prin logica perversă a legislaţiei politice, susţinută uneori de însăşi oameni de afaceri, fie "prin măsuri excepţionale, în situaţii excepţionale", statul acumulează putere în raport cu contribuabilii, cu mult peste ceea ce au reuşit până şi cei mai "absoluţi" monarhi.

Dacă vom aştepta în continuare ca statul să se ocupe de modernizarea drumurilor, România va avea infrastructură rutieră ca în Europa de Vest peste... 130 de ani! Iar problema nu sunt fondurile băneşti, ci prea multe buzunare goale ale funcţionarilor de rang înalt care se cer a fi umplute.

Celebrul economist american Robert Barro într-un scurt, dar interesant interviu sintetizează cercetările sale privind inexistenţa aşa-numitului multiplicator keynesian al cheltuielilor guvernamentale, discută despre rolul Fed în declanşarea crizei actuale şi recomandă câteva lecturi fundamentale asupra Marii Crize.

Uniunea Europeană promovează subvenţionarea aşa-numitei industrii energetice ecologice pe motive că creează locuri de muncă. Administraţia Obama a preluat ideea ca un panaceu împotriva crizei economice. În realitate însă, aşa cum teoria economică a demonstrat demult, redistribuirea avuţiei prin astfel de scheme distruge, în loc să creeze, locuri de muncă.

Potrivit unei ordonanţe de urgenţă, Garda Financiară va avea dreptul, în cadrul verificărilor derulate, să confişte bunuri, să legitimeze persoanele aflate la locul controlului şi să participe activ la percheziţii, dacă există indicii că sunt ascunse documente, mărfuri sau se desfăşoară activităţi care au ca efect evaziunea fiscală. Adio, aşadar,  mandatului judecătoresc?!

Stimulentele contează şi în privinţa educaţiei. Reducerea numărului anilor de facultate a condus la creşterea cererii pentru programele de master. Studenţii sunt stimulaţi să compenseze lipsa abilităţilor prin acoperirea cu diplome de master. Deşi beneficiile lor sunt incerte, există totuşi un câştigător cert: universităţile. Acestea au mărit oferta de mastere şi cifra de şcolarizare fără vreo legătură cu piaţa muncii.

Der Spiegel rememorează experienţa dureroasă a gulagului din Germania de Est şi pune în lumină similarităţile profunde, adesea uitate în Occident, dintre acesta şi lagărul nazist.

Din ce în ce mai multe ţări europene şi state americane legalizează căsătoria între persoane de acelaşi sex. Indiferent de semnificaţia culturală sau religioasă a căsătoriei, legea civilă nu trebuie să constituie o bază a discriminării.  Intervenţia statului şi egalitatea în drepturi sunt incompatibile, de aceea statul nu ar trebui să aibă niciun rol în oficializarea căsătoriilor.

Liberalismul nu poate fi responsabil pentru criza financiară actuală, arată Jan Krepelka într-un articol recent din Le Temps, iar soluţia la criza actuală ar trebui să constea tocmai în mai multă libertate şi nu în mai puţină.

Timothy Geithner, secretarul Trezoreriei SUA, are o revelaţie!, titrează Wall Street Journal. Deşi încearcă să scuze responsabilitatea Fed aruncând pisica, pe bună dreptate de altfel, şi în curtea celorlalte bănci centrale din lume, acesta a admis că politica monetară expansionistă a cauzat criza financiara.

Leszeck Balcerowicz, fostul guvernator al Băncii Naţionale a Poloniei, avertizează în Financial Times despre tentaţia nefastă de a pune actuala criză pe umerii capitalismului, o tentaţie despre care mari gânditori liberali precum Mises, Hayek sau Nozick au avertizat în trecut.

Executivul a majorat, prin hotărîre de Guvern, bugetul ajutoarelor de stat pentru IMM-uri de la 5 milioane de euro la 100 de milioane de euro. Aşadar, toate IMM-urile sunt obligate să plătească taxa forfetară, dar fonduri nerambursabile vor primi doar cele care "îndeplinesc criteriile"!

Într-un interviu acordat postului TMC, Joseph Stiglitz, consideră că piaţa nu are capacitatea de a se autoregla şi, deci, un rol mai puternic al guvernului este soluţia la criza actuală! Iată încă o dovadă că unii laureaţi Nobel, mai lesne aproape decât omul obişnuit, ajung să confunde criza intervenţionismului cu criza pieţei.

Administraţia Obama urmăreşte să-şi manifeste (in)capacităţile antreprenoriale în tot mai multe domenii ale economiei: de la sistemul bancar, la industria auto sau sănătate. John S. Gordon, subliniază într-un articol din Wall Street Journal, câteva motive esenţiale pentru care statul nu poate fi niciodată un bun întreprinzător.

"Anul trecut în mod clar a fost amprenta unui an electoral. Sperăm că anul asta, chiar daca este din nou an electoral, să nu mai avem aceleaşi excese fiscale şi salariale. De ce sperăm? Nu stiu... din prostie. Nu ştiu de ce sperăm. Pentru că văd că sindicatele iarăşi vorbesc de creşterea salariului minim de la 600 la 800 (de lei), deci cu 33%", a spus economistul-şef al BNR, Valentin Lazea.

Ion Pacepa, celebrul şef al Securităţii care a dezertat în SUA, explică pe baza propriei experienţe, într-un editorial din Wall Street Journal, de ce guvernul şi industria auto nu fac casă bună.

Exhibiţionismul intelectual dăunează grav înţelegerii economiei! Acesta este unul din mesajele centrale transmise de Bogdan Glăvan în articolul din Săptămâna Financiară. Despre economişti „corecţi politic”, anumiţi laureaţi Nobel şi propaganda intelighenţiei scientifice în favoarea întoarcerii la schemele intervenţionist-socialiste.

Care este asemănarea dintre Moş Crăciun şi Guvern? Ambii fac cadouri unora bazându-se pe banii altora, numai că în cazul primului contribuţiile financiare sunt voluntare, în timp ce guvernul scotoceşte prin buzunarele românilor. Dar diferenţa dintre cei doi? Moş Crăciun nu-ţi ia cadourile înapoi, în timp ce guvernul şi-a modificat recent Codul de procedură fiscală pentru a putea da afară imediat orice rău-platnic din programul „Prima Casă”.

Banca Centrală Europeană susţine că o revenire a economiei UE nu este posibilă mai devreme de 2010. Şi asta, în cel mai optimist scenariu macroeconomic. Luna trecută, BCE a redus rata dobânzii de referinţă la un nivel record de 1% şi a lansat un program de achiziţii de titluri cu risc ridicat în valoare de 60 miliarde Euro. Mai este nevoie de vreo dovadă că ne aşteaptă vremuri şi mai grele?

The Lord Keynes is dead! But... Long live the keynesians! Prin sângele multor economişti curg încă erorile lui Keynes. Spre exemplu, consilierul guvernatorului BNR afirma recent că „stimularea economisirii este îngrijorătoare, deoarece are loc într-un moment când ar trebui stimulat consumul, în contextul recesiunii”. Despre paradoxul economisirii şi păcatul de a nu înţelege că economiile sunt sursa reală a investiţiilor şi, deci, a redresării.

Fotbalul românesc este pe cale să intre într-o eră socialistă! Căpitanul Cristian Chivu propune ca toţi fotbaliştii din România să aibă contract de muncă, pentru a obţine o serie de  "drepturi", pe care le pot însă obţine şi în prezent, prin contribuţii voluntare, dacă într-adevăr le doresc! Să înţelegem că fotbaliştii vor dori să cedeze statului cca. 50% din veniturile lor?!

România a înregis­trat în luna mai cea mai ridicată rată a inflaţiei din Uniunea Europeană. Potrivit datelor Eurostat, preţurile de consum au crescut cu 5,9%, adică de peste 8 ori mai mult decât rata medie a inflaţiei în ţările Uniunii Europene (0,7%). Dacă pe timp de criză preţurile au o tendinţă normală de scădere, ceea ce în economiile occidentale se traduce prin scăderea ratei inflaţiei către zero, în România criza este însoţită...

Cu 55 de miliarde de euro anual, subvenţiile agrare sunt pe primul loc în bugetul UE. De aceste subvenţii profită, nejustificat şi netransparent, mari concerne şi firme de marketing, în detrimentul micilor fermieri. Grosul banului comunitar nu merge la ţăranul adevărat. Cei mai mari beneficiari sunt concerne şi firme posesoare de mari terenuri agricole, care primesc subvenţii doar datorită marilor suprafeţe deţinute şi volumului important de alimente exportate.

Nu trebuie să fii libertarian pentru a înţelege inconsistenţa logică, falsitatea şi nocivitatea argumentelor aduse de economiştii neokeynesişti în favoarea intervenţiei guvernului... explică Valentin Lazea, economistul-şef al BNR, într-un interviu recent.

Dacă majoritatea analiştilor economici anticipau reducerea ratei dobânzii de politică monetară, BNR a surprins prin reducerea rezervelor minime la lei şi valută. Măsura vizează într-adevăr reducerea costului creditării. Dar nu pentru sectorul privat, ci pentru statul român care se împrumută masiv pentru acoperirea deficitului! Că doar şi Mugur Isărescu trebuie să facă guvernului pomeni pentru un nou mandat!

Pot fi trataţi indivizii maturi precum copiii mici? Trebuie să le fie supravegheate şi corijate modurile de a se distra? Dacă admitem că indivizii maturi sunt liberi şi responsabili pentru acţiunile lor, atunci statul nu are cum să fie pus în postura de pedagog. Oana Osman, în revista Capital, despre principiul non-agresiunii şi implicaţiile legalizării drogurilor.

Atât politica fiscală cât şi politica monetară a majorităţii guvernelor din lume vor accentua instabilitatea economică, sunt de părere Nassim Taleb şi Mark Spitznagel, şi riscă să provoace un dezastru economic, dacă nu se trece imediat la reducerea îndatorării şi la refondarea economiei mondiale pe bază de capitaluri proprii.

Ultimul număr al Critical Review găzduieşte un extraordinar simpozion asupra crizei economice din prezent, cu contribuţii care analizează toate aspectele acuzate că au condus, într-un fel sau altul, la recesiunea actuală : politica monetară, politica de reglementări financiare (inter)guvernamentale, companiile financiare de stat, instrumentele derivate.

Am putea considera această criză drept un final al socialismului politic lejer şi a celui monetar apărute după Marea Depresiune din 1929-1933, odată cu New Deal-ul preşedintelui american Roosevelt, crede Varujan Pambuccian. Soluţia "miraculoasă" de atunci,  continuată fiind, a înlocuit piaţa liberă 100% cu o "piaţă liberă" în care statul intervenţionist are un cuvânt greu de spus.

Unicul monopol nociv pentru consumatori si contribuabili în general este cel creat de stat. În timp ce foarte mulţi economişti se războiesc cu monopolul de pe piaţa liberă, prea puţini reuşesc să nu scape pădurea (monopolul de stat) din cauza copacilor. Când miniştrii atribuie contracte bănoase propriilor firme legal monopolizatoare, profitul acestora este cu siguranţă maximizat iar bunăstarea contribuabililor diminuată.

A murit Leszek Kolakowski, unul dintre cei mai importanţi filozofi critici la adresa marxismului, în multiplele sale variante, din secolulul XX, autor al unei monumentale istorii intelectuale a acestui curent de idei care, aşa cum notează Vladimir Tismăneanu, a apărut în sfârşit şi în limba română.

Incapabil să reducă cheltuielile publice, Guvernul îşi acoperă deficitul prin monetizarea dolarilor din a doua tranşă a împrumutului FMI, care urmează să intre în rezerva valutară a BNR. Astfel, în loc să protejeze cursul de schimb, aşa cum declara că va face, BNR a ajuns să devalorizeze leul pentru a achita facturile guvernului.

Deşi responsabilitatea Fed în declanşarea crizei actuale este rescunoscută în întreaga lume, banca centrală cere puteri tot mai largi. De fapt, afirmă Amar Bihdé, ar trebui căutate căi prin care acest sistem al băncii centrale să fie desfiinţat.

La baza capitalismului stă principiul domniei legii, dar din nefericire în dreptul continental - arată celebrul economist şi filozof politic Friedrich A. Hayek - conceptul însuşi a fost denaturat prin fiatul administrativ al suveranului, pregătind terenul pentru punerea completă a acestuia între paranteze, odată cu ascensiunea socialismelor de tot felul.

Cum înţelege ministrul transporturilor să trateze contribuabilii care... îndrăznesc să circule pe autostradă deşi au salarii mari şi îşi pot permite să facă naveta cu trenul? Drumurile şi autostrăzile sunt bunuri publice şi, pentru aceasta, spun politicienii şi (ne)economiştii, trebuie construite de către stat din bani publici. Dar dacă utilizarea acestor bunuri este taxată după bunul plac al ministrului X, atunci de ce să nu fie oferite de piaţă?

Aflat în concediu de odihnă prelungit chiar în momentul în care Guvernul negocia cu FMI, cu mintea mult prea relaxată, ministrului Marian Sârbu i-a venit, la întoarcere, o idee care pare a fi cea mai absurdă măsură anticriză: creşterea salariului minim cu 25%.

Guvernul are în plan creşteri salariale medii de până la 111% pentru anumite categorii de bugetari, potrivit proiectului legii salarizării unice a bugetarilor, în condiţiile în care mediul privat ajustează tot mai brutal efectivele de personal şi salariile.

Joseph Stiglitz, laureat al premiului Nobel, consideră ca rolul dolarului SUA ca monedă de rezervă este "îndoielnic" şi prezintă un grad ridicat de risc. "Este nevoie de un sistem global de rezervă monetară", a declarat vineri Stiglitz, într-o conferinţă sustinuta la Bangkok. Nimic, însă, despre nevoia de reformă globală a sistemului monetar actual.

Falimentul dezvoltării finanţate din fonduri externe a fost demonstrat demult. Cu toate acestea, foarte mulţi politicieni, economişti şi oameni obişnuiţi cred că „România trebuie să absoarbă cât mai multe fonduri de la UE”. Odată banii „aspiraţi”, s-ar produce miraculoasa dezvoltare economică. Desconsiderarea regulilor formale, excesului de reglementare şi birocraţiei îi determină pe unii să creadă în himere.

Nu cu mult timp în urmă, Nokia renunţa la fabrica din Germania pentru a investi în România. Vedeam, astfel, beneficiile  concurenţei şi ale globalizării. Însă,  aceste forţe globale aduc avantaje doar acelor ţări atractive pentru mediul de afaceri. Recent, Coca-Cola a decis delocalizarea fabricii de la Floreni,  semnalul că economia românească pierde teren în planul competitivităţii.

În campania electorală, Obama promitea o reformă a asistenţei medicale centrată pe creşterea competiţiei şi a alegerii. Totuşi, politicile promovate de administraţia americană acţionează mai degrabă în direcţia opusă, aşa cum arată Michael Tanner, Senior Fellow la Cato Institute. Propunerile acestuia de reformare sunt demne de luat în seamă, inclusiv în spaţiul european.

Deşi l-au respins o dată în vara anului trecut, irlandezii sunt forţaţi de birocraţia europeană să voteze din nou asupra unui document reciclat din defuncta Constituţie europeană şi redenumit Tratatul Lisabona. Cum eşecul susţinerii democratice a birocraţiei europene a dus la evitarea unei validări democratice a actualului proiect european, referdumul irlandez ar putea fi ultima şansă de a exprima ataşamentul faţă de o Europă liberă şi insatisfacţia faţă de dirijismul Leviathanului...

Criza actuala nu este rezultatul dereglementării, aşa cum cred, fără prea multe dovezi, mai mulţi economişti şi politicienii din prezent, ci rezultatul suprareglementarii, arată Anthony Evans. Soluţia de fond pentru o mai mare stabilitate a sectorului financiar constă, în ultimă instanţă, tocmai în dereglementare completă şi în trecerea la un regim de libertate monetară.

Deficitul cronic de camine studenţeşti din Bucureşti este o chestiune arhicunoscută şi uzată de politicieni la fiecare deschidere de an şcolar. Din fericire, statul este incapabil să realizeze cămine studenţeşti (şi multe alte lucruri, dar asta nu-l împiedică să irosească resurse), aşa că privaţii au sesizat oportunitatea şi au venit cu servicii incomparabil mai bune.

Inflaţie, sărăcie, suferinţă, impas, sistem socialism nereformat, "capitalism de cumetrie" şi "democraţie originală" - o evocare pastelată a anilor 1990 de către Mircea Cărtărescu.

"Nimănui nu-i convine să i se taie din salariu. Însă în ultimii patru-cinci ani nimeni nu s-a întrebat de unde vin aceşti bani de salarii. S-a greşit. Aceşti 400.000 de bugetari care au fost angajaţi în ultimii ani nu au ce căuta acolo. Trebuie să vorbim despre această greşeală pe care nimeni nu o spune, sau, dacă o face, o face timid", declară reprezentantul României la FMI.

Deşi este îmbucurătoare propunerea Comisiei prezidenţiale de legalizare a prostituţiei şi a consumului de droguri, în locul unei liberalizări şi a unei pieţe reale, textul dat publicităţii schiţează un regim distorsionant, care va avea consecinţe neintenţionate, conform căruia intermediarii de servicii sexuale (de pildă bordelurile sau agenţiile de escortă) sunt interzise, iar producţia şi schimbul de substanţe stupefiante este în continuare interzis.

A salvat Ben Bernanke, guvernatorul Fed, lumea de la a doua Mare Criză? Deşi ideea pare pentru mulţi la fel de credibilă precum părea odinioară pentru grecii antici existenţa lui Zeus pe Muntele Olimp, în realitate - arată George Selgin - Bernanke este parţial vinovat de declanşarea crizei şi responsabil pentru erori ce au amplificat-o şi prelungit-o.

Irlanda se află din nou în postura de a spune da sau nu... tratatului Lisabona. Prin presiunile făcute, eurocraţii încearcă să arate că un da este semnalul solidarităţii europene, ba chiar un prim-pas către redresarea economică a ţării. Însă, din spatele acestei perdele de fum transpare clar un lucru: pentru nomenclatura de la Bruxelles, vocile discordante nu sunt tolerate!

Pavel Storilov, cercetătorul care a scos din Rusia o parte din arhiva secretă a lui Gorbaciov, povesteşte despre proiectul unei Europe socialiste pus la cale de sovietici, foştii comunişti din blocul estic, precum Ion Iliescu, şi de socialiştii occidentali, un proiect parţial realizat în forma actuală a Uniunii Europene şi care a făcut obiectul unei cărţi cunoscute a lui Vladimir Bukovski.

Psihoza reglementării a pus stăpânire pe birocraţii europeni, împingându-le excesele tot mai adânc în sfera vieţii oamenilor. În colimatorul „paternaliştilor” grijulii de la „Protecţia Europeană a Consumatorului” au intrat ascultătorii de muzică la căşti. Prezumtiv incapabili să înţeleagă la ce riscuri se supun ascultând muzica prea tare, aceştia au devenit ţinta perfectă a birocraţilor. La fel şi firmele care produc dispozitivele...

Devenit multimilionar graţie tocmai profiturilor filmelor sale, regizorul american Michael Moore îşi "explică" revolta împotriva economiei pieţei libere: "capitalismul nu a făcut nimic pentru mine". O dovadă în plus a confuziilor grosolane dintre sistemul economic capitalist şi eşecul sistemului politic democratic, aşa cum acesta din urmă este zugrăvit  în filmul său Fahrenheit 9/11. 

După ce a declarat nonşalant că nici guvernul, nici BNR nu şi-au propus scoaterea ţării din criză, preşedintele României arată că pune umărul la mişcarea economiei... numai că direcţia este cea de agravare a recesiunii. Creşterea impozitării, cu care acesta încearcă să ne obişnuiască, ilustrează faptul că preşedintele a picat la testul «reformării structurilor administraţiei publice», ca bază pentru reducerea cheltuielilor guvernamentale. Asta în cazul în...

Cum să fie diminuat guvernul american? CATO Institute a realizat un ghid complet, minister cu minister, agenţie cu agenţie, pentru reducerea drastică a guvernului american, studiu care este acum la îndemâna tuturor şi poate servi ca model şi pentru alţii. Cu condiţia să şi dorească!

Caracatiţa politicului îşi întinde tot mai mult tentaculele otrăvitoare asupra economicului! Ultima reuşită se dovedeşte a fi componenţa noului consiliu de administraţie al BNR. Despre înlăturarea economiştilor în favoarea „clientelei politice”...

Sâmbătă a venit rândul Poloniei să ratifice tratatul Lisabona, după ce Irlanda a spus “da” la al doilea referendum. Păşirea pe un nou drum, acela al unei Europe tot mai centralizate şi preocupată de social(ism), depinde doar de semnătura lui Vaclav Klaus, Cehia fiind ultima ţară ce trebuie să semneze documentul pentru a putea intra în vigoare.

Banca Centrală Europeană a decis, alături de Banca Angliei, menţinerea nivelului ratelor (nominale ale) dobânzii de bază la 1% şi respectiv 0,5%. Totodată, Trichet se arată încrezător în economia europeană, arătând că aceasta a început să dea semne de creştere. E vorba însă de o creştere ce va depinde, nici mai mult nici mai puţin, de cât de lungi pot fi picioarele minciunii monetare intitulată “bani ieftini”!

"Dupa noi deluviul", aceasta pare să fie deviza guvernului francez, arată Jacques Garello într-un editorial IREF. Deficitul bugetar pe anul în curs al administraţiei Sarkozy se ridică la 9% din PIB iar datoria publică - la un formidabil 80% din PIB.

Deşi ideea că politicile foreign aid nu fac decât să perpetueze subdezvoltarea a făcut obiectul unor demonstraţii economice temeinice în ultimele decenii, pledoaria eminentei economiste zambiene Dambisa Moyo în favoarea pieţei libere în ţările subdezvoltate ale Africii este combatută cu ardoare de stânga socialistă, de media occidentală şi de toţi ideologii de ocazie.

România nu s-a debarasat încă de tarele comunismului - a declarat Herta Müller, laureata premiului Nobel pentru literatură de anul acesta şi nu demult o disidentă anti-comunistă care a suferit de pe urma persecuţiilor regimului comunist de la Bucureşti: "40% dintre cei care se află astazi la putere provin din vechea Securitate si se protejeaza intre ei", a mai adăugat scriitoarea de limbă germană născută în Banat.

Întreprinzătorii din România sunt împovăraţi de taxe şi birocraţie. De aceea, se recunoaşte tot mai des, dezvoltarea antreprenoriatului în România este dependentă de schimbarea instituţională. Adoptarea unor măsuri de relaxare fiscală, simplificarea legislaţiei şi reducerea birocraţiei sunt borne esenţiale pe calea relansării economice.

"Să ne gândim puţin la gloria tradiţiei liberale româneşti: unde-i veţi putea recunoaşte, astăzi, chipul şi nobleţea? Vector al modernizării în perioada interbelică, PNL a ajuns astăzi scutul stagnării?" De ce oare, se întreabă Mihail Neamţu, într-o incursiune chirurgicală pe tărâmul eşecurilor postdecembriste.

Preşedintele Cehiei, Vaclav Klaus, continuă să ţină în suspans politicienii europeni prin nesemnarea tratatului Lisabona. Pentru cât timp? Probabil nu foarte mult, mai ales în condiţiile intensificării presiunilor şi ameninţărilor venite din partea diferiţilor lideri europeni, precum Nicolas Sarkozy.

Din momentul în care birocraţia europeană a fost nevoită să valideze la vot suprastatul de la Bruxelles, deficitul democratic al UE a devenit o evidenţă jenantă, pe care oficialii europeni încearcă sa o acopere, în disperare de cauză, prin manevre de culise, artificii legislative sau presiuni politico-retorice, aşa cum a dovedit-o recent cel de-al doilea referendum irlandez. Într-o analiză a Bruges Group, John Strafford arată în detaliu pericolele birocraţiei europene supr...

Deşi guvernele din UE, SUA şi alte ţări ale lumii s-au grăbit să introducă "taxe verzi" şi să pună plafoane emisiilor industriale de gaze carbonice, dezbaterea ştiintifică în jurul ipotezei unei încălziri globale antropogenice este departe de a fi concludentă, ultimele date arătând că temperatura mondială din ultimul deceniu s-a stabilizat, ba chiar a intrat într-un uşor declin. Despre toate acestea şi multe altele într-un nou documentar, Not Evil Just Wrong,...

Criza economică actuală, provocată de politici monetare eronate şi de un exces de reglementări financiare, a făcut ca UE să propună o reformă a reglementării serviciilor financiare. Din păcate, arată Adam Smith Institute, în loc de liberalizare, proiectul UE instituie o suprareglementare mai uniformă, cu multe din defectele prezente şi cu implicaţii nefaste asupra prosperităţii şi competitivităţii globale a regiunii.

Norman Manea intervievat de Hugh Eakin, editor la New York Review of Books, cu ocazia decernării premiului Nobel pentru literatură din acest an Hertei Müller : scriitorul român stabilit în SUA vorbeşte despre relaţia complicată a autoarei de limbă germană cu ţara sa natală, despre continuitatea statului securist în România şi despre natura opresivă a regimului comunist care i-a marcat opera.

În plină criză guvernamentală, Camera Deputaţilor a modificat Codul Muncii. Astfel, primirea în casă a unui instalator sau electrician neautorizat, pentru repararea unei defecţiuni, fără încheierea unui contract de muncă, potrivit art. 16, alin.(1) din CM, este sancţionată cu amendă de la 3.000 lei la 4.000 lei, mai mare chiar decât amenda pentru lovire şi vătămare corporală!

Liberalismul clasic, afirmă Jesus Huerta de Soto, a eşuat în limitarea statului, lăsând în urmă un mediu intelectual sclerotic caracterizat de fetişismul transideologic al puterii politice. De aceea, adaugă economistul spaniol, este necesară aprofundarea şi renovarea ideilor liberale în lumina evenimentelor istorice din ultimul veac şi conform  ultimelor progrese din ştiinţele sociale.

Criza actuală pare să fi fost prezisă de discipolii a doi economişti din afara mainstream-ului disciplinei, Hyman Minsky şi Ludwig von Mises, arată John Authers într-un editorial Financial Times, dar deşi aceştia acuză erori la nivelul aceloraşi factori (politica monetară şi marile bănci) ei diferă radical privind soluţiile care ar trebui aplicate pentru a preveni astfel de evenimente în viitor.

Dezincriminarea sau legalizarea prostituţiei, arată Helen Mees într-un articol despre experienţa olandeză în domeniu, nu înseamnă decât liberalizarea pieţei serviciilor sexuale şi plasarea participanţilor la schimb sub protecţia regulilor obişnuite de drept civil care garantează libertatea individuală, impun respectul contractual reciproc şi previn abuzurile de tot felul.

Mark Spitznagel, fondatorul fondului de hedging Universa Investments, despre cum teoria ciclului economic formulată de Ludwig von Mises a prezis atât Marea Criză cât şi criza economica actuală, dar cu toate acestea - atunci ca şi acum - opera sa continuă sa fie ignorată de majoritatea economiştilor din lume.

Structura economiei de  astăzi din ţări dezvoltate ca SUA, arată Arnold Kling, nu mai este aceiaşi ca în vremea în care John Maynard Keynes şi-a scris "Teoria Generală", un fapt valabil de altfel şi pentru multe economii emergente; în consecinţă, aşa-numitele programe de stimulare bugetară, bazate pe intervenţiile hidraulice ale guvernului, mai degrabă blochează, în loc să ajute, relansarea economică.

Douăzeci de ani de la căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est: Paul Hollander, într-o nouă analiză CATO Institute, trece în revistă falimentul economic, politic şi moral al regimurilor comuniste; fascinaţia oarbă şi niciodată dezavuată a multor intelectuali occidentali pentru comunism şi URSS; ocultarea trecutului criminal al sistemului în ţările eliberate de totalitarism în 1989 şi pericolele unei atitudini ambivalente vizavi de...

Chiar şi după două  decenii de la căderea comunismului în Europa Centrală şi de Est, scrie Alvaro Vargas Llosa, fiul celebrului scriitor peruan, eroismul celor care au făcut posibile evenimentele din 1989 este mai degrabă ignorat de intelectualii de stânga vest-europeni şi americani, iar state precum Germania au devenit principalii giranţi ai regimului autocratic construit de Vladimir Putin în Rusia, o ţară unde lecţia istoriei secolului XX a fost ratată...

A treia ediţie a Newsletter-ului "Studii electorale româneşti", editat de Fundaţia Soros România, arată inconsistenţa doctrinară a partidelor politice autohtone, dezorientarea ideologică a electoratului şi numărul semnificativ de persoane care, deşi au preferinţe ideologice bine definite,  refuză să mai participe la circul politic.

Autorităţile de la Bruxelles au adoptat o serie întreagă de reglementări "anti-discriminare" aplicabile în tot spaţiul UE, care distorsionează în mod artificial evaluarea riscului şi funcţionarea liberă a pieţei. Acestea - arată Valentin Petkantchin, de la Institut éonomique Molinari - penalizează consumatorul şi pot provoca dezastre economice de anvengura crizei subprime din SUA.

După principiul „mult şi prost”, sistemul legislativ din România a produs unele dintre cele mai aberante legi. Într-un top 10 se întrec legile împotriva proprietăţii private cu cele care au dus la îmbogăţirea grupurilor de interese. Alături de alte aberaţii legislative, acestea au contribuit la subminarea capitalismului autentic în România.

Herman Van Rompuy, europarlamentar creştin-democrat beligian şi unul dintre favoriţii pentru noul post de preşedinte UE, a dezvăluit intenţiile sale de a conferi birocraţiei de la Bruxelles puterea de a taxa în mod direct populaţia europeană, cu scopul de a menţine în viaţă statul asistenţial falimentar din Europa, în mod independent şi în ciuda prerogativelor fiscale suverane ale statelor-membre.

Salvarea de la faliment al giganţilor auto General Motors şi Chrysler, o măsură copiată de altfel şi de multe guverne europene, a transformat profund economia şi societatea americană, arată juristul Richard A. Epstein într-un articol apărut în ultimul număr al revistei The Freeman, îndepărtând şi mai mult SUA de principiile capitalismului.

Deşi oficial se susţine că în 2010 nu vor fi mărite nici TVA şi nici cota unică, oficialii MEF au efectuat deja simulari de creştere cu 1-2 puncte procentuale. "Nu pot să vă spun care au fost rezultatele, dar vă confirm că asemenea simulari au fost făcute de colegii mei... Chiar eu am cerut aceste simulari. Dosarul îl am la mine, dar nu vă pot da cifre", a declarat secretarul de stat Graţiela Iordache, părintele impozitului minim!

Cotidianul Wall Street Journal raportează scandalul provocat de publicarea pe Internet a mii de emailuri şi documente confidenţiale dintre colaboratorii internaţionali a unui centru de cercetare privind încălzirea climatică din Marea Britanie în care aceştia conspirau blocarea accesului la publicaţii prestigioase şi resurse a colegilor oameni de ştiinţă a căror cercetări nu le împărtăşesc ipoteza încălzirii globale antropogenice.

Elveţia, o ţară cu tradiţie democratică a decis prin referendum că minaretele trebuie interzise. Este încă un exemplu că democraţia (voinţa majorităţii) nu este altceva decât o formă de tiranie a majorităţii. Când oare societatea va progresa îndeajuns încât să accepte că piaţa liberă este unica formă de manifestare a libertăţii, în locul democraţiei (tirania majorităţii) sau dictaturii (tirania individuală)?

Cum şi-au construit marii oameni de afaceri români averile impresionante în doar 20 de ani de economie de piaţă? Kapitalisme - notre recette secrète - o producţie a canalului franco-german Arte - vă propune o incursiune la originile nebuloase ale big business-ului autohton, relevând strânsa sa legătură cu structurile Securităţii şi Partidului Comunist Român.

Dacă bogaţii din sectorul privat sunt intens mediatizaţi şi fac obiectul unei aversiuni ancestrale din partea publicului, despre bogaţii din sectorul de stat (care trăiesc pe spinarea sectorului privat) se ştie incomparabil mai puţin. Din acest motiv, TaxPayers Alliance - asociaţia contribuabililor britanici - a alcătuit recent o listă cu funcţionarii publici din regat al căror salariu depăşeste 150.000 de lire sterline pe an. Un model de preluat şi în...

Guvernul caută să reducă presiunea asupra bugetului public pentru a face faţă crizei. Aparent, doar. În condiţiile unui deficit bugetar enorm, guvernul român are acordul Comisiei Europene pentru o cheltuială de 57 milioane euro drept ajutor de stat pentru Ford. Mai mult decât măsura în sine, halucinantă este explicaţia reprezentantului CE.

Subvenţiile guvernamentale pentru companiile de media sunt un pericol mai mare la adresa presei decât criza economică sau schimbarea tehnologică, arată Rupert Murdoch într-un editorial Wall Street Journal. Implicarea guvernului în finanţarea presei subminează în mod direct libertatea de expresie şi fundamentele unei societăţi libere, adaugă celebrul întreprinzător.

Guvernele din multe ţări ale lumii caută să reformeze reglementarea  sectorului financiar dar, în opinia lui Oliver Hart şi a lui Luigi Zigales, toate proiectele aflate în dezbatere, în SUA, Europa sau Japonia, ignoră una din problemele capitale care au generat criza actuală : stimulentele perverse din sectorul financiar create de garanţiile implicite că marile bănci şi companii vor fi salvate de guvern de la faliment.