Într-o epocă în care teoria eronată a valorii obiective elaborată de economiștii clasici alimenta ideologia alienată a socialismului, trei gînditori, C. Menger, L.M.Walras și S. Jevons, folosind metode diferite, au rezolvat paradoxul valorii (paradoxul apa-diamant), nu prin ameliorarea teoriei clasice, ci prin descoperirea unui element nou, utilitatea marginală. Momentul care a marcat această schimbare fundamentală de paradigmă este cunoscut în istoria gîndirii ca Revoluția Marginalistă.

Se întîmplă deseori ca o descoperire extraordinară sau un progres formidabil al științei să ramînă mult timp necunoscut publicului larg. Aceasta revoluție a stiintei economice nu a avut meritul de a naște un curent politic, în schimb a reușit să explice întocmai elementele vieții economice ale oamenilor. Dintre cei trei reprezentanți ai "revoluţiei marginaliste", Carl Menger se distinge drept cel mai important, punînd bazele metodei praxeologice de cercetare în economie, care a reușit să integreze acţiunea umană în teoria economică şi în logica imuabilă a relaţiei mijloace - scopuri.

Deși analizează problemele economice într-o singură carte, căreia i s-au adaugat și o serie de articole excelente, impactul acestora asupra evoluţiei știintelor sociale a fost enorm. Dacă subiectul științei economice a fost recunoscut corect încă de la început ca fiind omul, obiectul preocuparilor umane, bunul, a fost inițial analizat ca o noțiune abstractă. Primul pas realizat de Menger pentru explicarea comportamentului economic al oamenilor a fost analiza bunurilor ca noțiuni concrete, iar în cadrul acesteia a reușit ierarhizarea nevoilor, teorie consacrată în secolul XX sub denumirea de Piramida lui Maslow.

Încă din perioada în care a lucrat ca jurnalist a observat diferența evidentă între factorii pe care economiștii clasici îi considerau responsabili pentru formarea prețului și modul practic în care acționează oamenii, îndeosebi în ipostaza de consumatori. Abordarea lui Menger a fost în termeni de cauză și efect, iar analiza sa în privința capacității individului de a recunoaște conexiunile de cauzalitate dintre bunuri şi dorințe a condus direct la o critică devastatoare a socialismului. Mises şi Hayek au folosit ideile din această carte pentru a demonstra faptul că dreptul de proprietate asupra resurselor economice se opune planificării. Socialismul împiedică utilizarea eficientă a cunoştinţelor privind cererea de consum şi mijloacele de producţie. Fără drepturile de proprietate reale lipsește sistemul de comunicaţii în societate cunoscut sub numele de sistemul de preţuri. Menger a explicat clar modul în care preţurile de piaţă, precum şi alte fenomene specifice pieţei, apar ca efecte neintenționate ale proceselor de evaluare subiectivă.

O altă contribuție formidabilă este explicarea originilor banilor. "Banii nu sînt creația statului!" afirmă Menger, demonstrînd în schimb că sînt rezultatul unei evoluții institutionale de tip ordine spontană a barterului.

Contribuţiile din această carte sînt monumentale, rezolvînd mai multe probleme vitale ale știintei economice în doar cîteva sute de pagini. Categoric, toţi cei care intenționează să studieze economia sau orice altă ştiinţă socială ar trebui să citească mai întîi  Principiile economiei.

Cartea a fost publicată pe Internet și în limbile Germană, Engleză, Spaniolă.

"Principiile economiei" vor fi disponibile în curând, în formă tipărită, la Editura ASE.