5. Impozitele descurajează producţia

Share:
Economia într-o lecţie

Există şi un alt factor care reduce posibilitatea ca avuţia creată prin cheltuirea fondurilor publice să o compenseze în întregime pe cea distrusă prin impozitele percepute în vederea acestor cheltuieli. Nu este vorba, aşa cum cred unii, de a lua din buzunarul drept al naţiunii şi de a pune în cel stâng. Cei ce cheltuiesc fonduri publice afirmă, spre exemplu, că dacă venitul naţional anual este de 1.500 de miliarde $, iar impozitele federale de 360 de miliarde $ pe an, doar 24% din venitul naţional este transferat de la scopurile private la cele publice. Aceste consideraţii pornesc de la ideea că ţara reprezintă o unitate de resurse comasate asemănătoare cu o corporaţie uriaşă şi că n-ar fi vorba decât de o operaţie contabilă, de transfer al fondurilor dintr-un cont într-altul. Cei care manevrează fondurile publice uită că banii sunt luaţi de la A în vederea efectuării unor plăţi către B. Sau, mai degrabă, o ştiu foarte bine; dar în timp ce prezintă toate avantajele procesului pentru B şi toate lucrurile minunate pe care acesta le va avea şi pe care nu le-ar fi avut dacă nu i-ar fi fost transferaţi banii, omit efectele acestei operaţii asupra lui A. Atenţia opiniei publice este îndreptată către B, iar A este uitat.

În lumea noastră modernă, fracţiunea din venit percepută ca impozit este progresivă. Povara impozitelor pe venit afectează un mic procent din venitul unei naţiuni, iar aceste impozite pe venit trebuie suplimentate cu alt gen de impozite. Acestea afectează în mod inevitabil acţiunile şi stimulentele acelora de la care sunt percepute. Dacă o corporaţie are 100 de cenţi mai puţin atunci când suferă o pierdere de un dolar şi i se dă posibilitatea să câştige doar 52 de cenţi atunci când obţine 1 $ profit şi dacă nu poate efectua compensări corespunzătoare între anii cu pierderi şi cei cu profit, atunci politica sa are de suferit. Firma nu-şi dezvoltă activităţile sau le dezvoltă doar pe cele cărora le asociază un risc minim. Cei ce înţeleg această situaţie sunt descurajaţi să înfiinţeze noi întreprinderi. Astfel, angajatorii deja existenţi nu oferă noi locuri de muncă, sau nu oferă atâtea câte ar fi putut oferi, iar cei potenţiali decid să nu devină deloc patroni. Maşini perfecţionate şi uzine mai bine utilate apar mult mai încet decât ar fi putut apărea în altă situaţie. Rezultatul pe termen lung constă în împiedicarea consumatorilor de a obţine produse mai bune şi mai ieftine şi în faptul că salariile reale sunt menţinute la un nivel scăzut, comparativ cu cel pe care l-ar fi putut atinge.

Un efect similar se produce atunci când veniturile individuale sunt impozitate cu 50%, 60% sau 70%. Lumea începe să se întrebe de ce trebuie să lucreze şase, opt sau nouă luni pe an pentru guvern şi numai şase, patru sau trei luni pentru ei înşişi şi familiile lor. Dacă pierd un dolar atunci când suferă o pierdere de 1 dolar şi îşi pot păstra doar o fracţiune din el când câştigă această sumă, se hotărăsc că ar fi ridicol să-şi rişte capitalul. În plus, capitalul disponibil pentru investiţii în care riscul este suportat de proprietar se reduce enorm, fiind luat prin impozitare chiar înainte de a fi fost acumulat. Pe scurt, mai întâi capitalul ce asigură noi locuri de muncă în sectorul privat este împiedicat să se formeze şi apoi, partea care totuşi se formează este descurajată în înfiinţarea unei noi întreprinderi. În felul acesta, cei ce cheltuiesc fondurile publice în investiţii destinate ocupării forţei de muncă sau cu aşa-zis caracter social creează ei înşişi problema şomajului, sub pretextul că o rezolvă.

Bineînţeles, impozitarea este indispensabilă pentru îndeplinirea unor funcţii guvernamentale de bază. În acest sens, un nivel rezonabil al impozitelor nu ar leza prea mult producţia. Serviciile guvernamentale primite în schimb, care, printre altele, asigură însăşi desfăşurarea producţiei, sunt mai mult decât compensatorii. Dar cu cât este mai mare procentajul din venitul naţional prelevat prin impozite, cu atât mai mare va fi gradul de descurajare a producţiei şi a ocupării forţei de muncă în sectorul privat. Când povara fiscală totală depăşeşte un nivel suportabil, problema stabilirii unor impozite care să nu descurajeze şi să nu prejudicieze producţia devine imposibil de soluţionat.

Share:

Autori: Alina Danielescu, Madalina Badea