Războiul internaţional împotriva banilor cash

Share:

Neîncetatul război împotriva plăților efectuate în numerar condus de guvernele din întreaga lume a mers poate, prea departe, în Scandinavia. Motivul aparent oferit de conducătorii noștri pentru limitarea banilor cash, este acela de a proteja societatea de teroriști, de cei care practică evaziunea fiscală, de spălătorii de bani, de cartelurile de medicamente și de diverși alți răufăcători imaginari sau reali. Însă, scopul adevărat al recentului ocean de legi, ce califică tranzacțiile în numerar ca fiind mai puțin avantajoase, care le limitează sau chiar le interzic, este acela de a obliga publicul larg să realizeze plăți prin intermediul sistemului financiar, pentru a susține băncile instabile care operează cu rezerve fracționare și, mai important, pentru a extinde abilitatea guvernelor de a spiona și monitoriza cele mai personale tranzacții financiare ale cetățenilor lor.

Un prieten ingenios din Norvegia a luptat pentru a-și proteja dreptul de a folosi numerarul prin invocarea legilor privind moneda date de propriul guvern, împotriva acestuia. Urmează povestea lui, relatată cu propriile sale cuvinte:

„Acum aproximativ o lună am avut o programare la doctor la secția locală de urgențe a serviciilor de sănătate (instituție guvernamentală). La plecare, am dorit să plătesc în numerar. Mi s-a spus că biroul casierului este închis, că mi se va emite factura și că, în general, ei nu acceptă numerar. I-am amintit asistentei (?) care era de gardă despre moneda legală. Când am primit factura, am apelat serviciul de contabilitate de la secție. I-am comunicat contabilei că vreau să plătesc cu bani lichizi. Mi s-a răspuns că nu este posibil. Am întrebat-o dacă cunoaște legea privind moneda, făcând referire la legislația în cauză. Reacția contabilei a fost întru totul defensivă, după cum bine am observat. Mai mult decât atât, ea susținea că s-au rezolvat problemele juridice ce țin de modalitățile de plată non-cash. I-am spus că voi face o plângere scrisă.

Și asta am și făcut. Am sunat peste câteva zile pentru a verifica dacă plângerea mea a fost primită, fapt pe care contabila mi l-a confirmat. Acum, ea părea mult mai dispusă să discute despre acest subiect. Ieri, am primit răspunsul în scris. Mi s-a oferit oportunitatea de a plăti în numerar doar de această dată, dacă aduceam suma exactă. În plus, nicio modificare nu se va aduce aranjamentelor generale.                                                                                                                             

Astăzi, am efectuat plata în numerar.                                                                                    

De ce au procedat astfel? Presupun că au înțeles că se confruntau cu o situație legală de mică însemnătate, că aveau de-a face cu o persoană care, se pare, nu avea de gând să renunțe ușor și că, făcându-i pe plac în această situație, ar fi evitat un diferend cu un individ cu un interes legal declarat de a atenta la sistemul lor anti-numerar, alternativele fiind schimbarea în mod voluntar a propriului sistem și lupta cu un caz de reclamație administrativă - sau, și mai rău, cu un caz penal.                                                   

Fără îndoială, lucrurile ar merge mult mai bine dacă nu am fi obligați să utilizăm acești bani fiat. Cu toate acestea, este rezonabil să te aștepți ca instituțiile guvernamentale să se supună propriilor legi privind utilizarea monedei.

 

Războiul Suediei împotriva banilor cash întâmpină o blocadă - şi o bancă eroică

Postat în Cercul Bastiat, Joi, 27 Decembrie, 2012

Războiul împotriva numerarului din Suedia s-ar putea sfârși. Mișcarea anti-cash a fost susținută puternic de principalele bănci comerciale suedeze, precum și de Riksbank, banca centrală suedeză. De fapt, pentru trei din cele patru mari bănci suedeze, un total de 530 din cele 780 de unități ale lor nu mai acceptă sau eliberează numerar. În cazul Nordea Bank, 200 din cele 300 de sucursale sunt acum lipsite de bani lichizi, iar trei sferturi din sucursalele Swedbank nu mai lucrează cu numerar. Așa cum recunoaște și Peter Borsos, purtătorul de cuvânt al Swedbank, banca lui face demersuri pentru „a reduce cantitatea de bani lichizi din societate”. Motivele pentru acest impuls către o societate lipsită de numerar nu au, desigur, nicio legătură cu creșterea câștigurilor băncii din costurile cardurilor sau, mai important, cu eliberarea băncilor cu rezerve fracționare de constrângerile retragerilor bruște de numerar. Nu, conform lui Borsos, motivele sunt: mediul înconjurător, costul și securitatea: „Noi înșine emitem 700 de tone de dioxid de carbon prin transportul banilor lichizi. Costurile înregistrate de societate sunt de 11 miliarde pe an. Iar numerarul facilitează furtul pretutindeni.” Hans Jacobson, directorul Nordea Bank, argumentează în mod similar: „Misiunea noastră este de a face oamenii să înțeleagă utilitataea cardurilor, care sunt mai sigure decât banii cash.”                                                                       

Din fericire, se pare că suedezii nu cad pradă propagandei anti-cash promovată de bancherii privați și de oficialii Riksbank și opun rezistență tendinței spre o economie fără bani lichizi. Se cunoaște că valoarea tranzacțiilor în numerar înregistrată anul trecut în Suedia a fost de 99 miliarde Krona, care reprezintă o scădere marginală în comparație cu deceniul trecut. Și micii comercianți continuă să desfășoare de la o treime la o jumătate din afaceri în cash. De asemenea, un studiu asupra satisfacției clienților băncii, emis de Swedish Quality Index în Octombrie 2012 a evidențiat că indicele de satisfacție a coborât în cazul clienților băncilor Swedbank, Nordea și SEB din cauza politicii lor de eliminare a tranzacțiilor în numerar la sucursalele lor. Chiar mai îmbucurător este faptul că Hundelsbanken, cea mai mare bancă din Suedia, s-a angajat să își servească consumatorii care cer numerar. Așa cum Kai Jokitulppo, directorul serviciilor private de la Handelsbanken, spune: „Atâta vreme cât știm că clienții noștri solicită numerar, este important ca noi, ca bancă, să îl furnizăm...Vedem locuri în care alte bănci iau decizii diferite, noi atragem clienți de la ele și avem un feedback pozitiv.” Mai puțin de 10 din cele 461 de unități bancare ale Handelsbanken nu operează în prezent cu numerar, iar obiectivul băncii este de a deține bani lichizi în fiecare sucursală până în primul trimestru al anului 2013.

 

Franţa amplifică războiul împotriva banilor cash

Postat în Cercul Bastiat, Duminică, 17 Februarie, 2013

Biroul auditor francez de stat, Curtea de Conturi, a informat guvernul francez că „visa” atunci când previziona că economia franceză va crește în acest an cu 0.8 procente, ceea ce i-ar fi permis să atingă obiectivul deficitului bugetar de 3 procente din PIB. Biroul i-a comunicat primului ministru francez Jean-Marc Ayrault că o rată de creștere de 0.3 procente ar fi mai realizabilă, valoare ce nu ar fi însă suficientă pentru a îndeplini obiectivul de reducere a deficitului. Aceasta se petrece în ciuda, sau mai bine spus, din cauza unei recente creșteri generalizate a taxelor care are rolul de a preleva anul acesta încă 32 miliarde de euro de la mult prea împovăratele afaceri și gospodării franceze. În această situație, un Ayrault descumpănit ar deschide în sfârșit ochii ca să vadă realitatea economică și să reducă dramatic bugetul birocraticului și umflatului stat francez, un buget care este format din belșug din subvenții fasciste pentru bunăstarea sectorului privat și din planuri de salvare? Nu, sub nicio formă. În schimb, Ayrault a convocat o adunare a Comitetului Național Anti-Fraudă pentru a se reduce frauda fiscală pe care a prezidat-o el însuși – „O premieră pentru șeful guvernului”, a spus el plin de mândrie.                                                                                                                          

Frauda fiscală în Franța este estimată între 60 și 80 de miliarde de euro anual.  Propunerea lui Ayrault de a trata mult mai drastic frauda fiscală și de a obține în continuare cât mai mult venit de la „rezidenții fiscali”- acei cetățeni autohtoni și străini care nu au recurs la exil parțial ca să scape de taxele franceze - este o măsură draconică care ar scădea plata maximă în numerar pe tranzacție de la €3000 la €1000. Sub noua limită, un cetățean francez nu ar mai putea nici măcar să cumpere cu numerar o mașină folosită. Măsura nu s-ar aplica, totuși, rezidenților naționali și străini sufient de înstăriți și inteligenți încât să-și plaseze veniturile departe de ghearele avidului stat francez, devenind rezidenții fiscali ai altor țări. Acestora li se va aplica o limită de €10000 pe achiziția cu numerar, față de limita curentă de €15000 pe achiziție. Această măsură ar putea fi numită excepția Depardieu, întrucât actorul francez Gerard Depardieu a provocat recent agitație publică, prin obținerea unui pașaport rusesc pentru a beneficia de taxa unică pe venit din Rusia de 13%.

Un comentator a sintetizat într-un mod perceptiv legătura indisolubilă dintre războiul împotriva numerarului și cel asupra libertăților personale: Prin această lege, guvernul francez va strânge menghina pe propriul său popor încă o dată, restricționându-le libertatea de a alege (modalitatea de plată), eliminând confidențialitatea acelor tranzacții și impunând un strat suplimentar de control guvernamental. Odată ce oamenii se vor fi obișnuit cu limita de 1000 - bazându-se pe mărețul principiu al incrementării, prin care restricțiile aduse libertății intră în vigoare în sistemele democratice - menghina va fi strânsă și mai tare, până când guvernul va putea înregistra fiecare achiziție făcută de „rezidenții fiscali”.

 

Joseph Salerno este vicepreședintele academic al Institutului Mises, profesor de economie la Universitatea Pace și redactor al Quarterly Journal of Austrian Economics. El a fost intervievat de Austrian Economics Newsletter și de Mises.org.

 

Acest articol a fost publicat în cadrul Institutului Ludwig von Mises, 8.03.2013.

Share:

Publicat de