Poate relaxarea cantitativă să relanseze creşterea economică?

Share:

Unii comentatori, precum Mohamed El-Erian, directorul executiv al Pacific Investment Management (PIMCO), sunt de părere că politica Rezervei Federale bazată pe achiziţii masive de active a contribuit foarte puţin la creşterea economică. Un studiu publicat de Federal Reserve Bank din Kansas City, analizează diferitele mijloace prin care pomparea de bani poate dezvolta economia SUA. Cu privire la aceasta, studiul indică faptul că achiziţionarea de titluri garantate de ipoteci (mortgage backed securities - MBS) de către Fed poate avea un efect benefic puternic. Însă, studiul sugerează că, în privinţa achiziţiei de obligaţiuni guvernamentale, efectul asupra economiei este minim. Acum, ca urmare a relaxării cantitative practicată de Fed (quantitative easing - QE), rata dobânzii la ipotecile pe termen lung a scăzut de la 6,32% în iunie 2008 la 3,35% până în noiembrie 2012. În consecinţă, ritmul de creştere al pieţei imobiliare a avut o reacţie puternică la această scădere a ratelor dobânzii, rata anuală de creştere a construcţiilor de case crescând de la -55% în ianuarie 2009 la 42% până în martie 2013. Rata anuală de creştere a vânzărilor de case noi a urcat de la -46,4% în ianuarie 2009  la 35,5% până în ianuarie 2013.

Acum, randamentul unei obligaţiuni guvernamentale cu scadenţa de 10 ani a scăzut de la 4,07% în mai 2008 până la 1,615% în noiembrie 2012. După ce a crescut până la 3,3% în trimestrul 1 al anului 2012 de la -4,1% în trimestrul al doilea al anului 2009, rata anuală de creştere a PIB-ului real s-a redus, rămânând la 1,6% până în trimestrul al doilea al acestui an. De aici, se deduce că ar fi mult mai eficient pentru creşterea economică dacă Fed-ul s-ar concentra pe cumpărarea de MBS-uri, dată fiind reacţia puternică a datelor privind ipotecile la ratele dobânzilor aflate în scădere.

Dar este justificată această abordare? Contrar credinţei populare şi studiului realizat de Fed-ul din Kansas, noi susţinem că este eronat să sugerezi că există anumite instrumente prin intermediul cărora expansiunea monetară poate avea un efect benefic asupra economiei.

De exemplu, aşa-numitele beneficii asupra economiei aduse de instrumentul numit rata dobânzii se bazează pe o reducere artificială a ratelor dobânzii de către banca centrală. O astfel de reducere nu poate pune în mişcare procesul prin care se generează avuţie. Acest proces este ceea ce înseamnă, de fapt, creşterea economică reală. Această reducere poate duce doar la alocarea ineficientă a capitalului rar şi la slăbirea procesului generator de avuţie.

De asemenea, canalul cererii reale de bani (nediscutat în studiu, dar popular în cadrul gândirii economice mainstream) adică, o creştere relativă a ofertei de bani în raport cu creşterea preţurilor va conduce numai la o creştere a consumului neacoperit de producţia avuţiei reale. Iar asta duce la consumul de capital şi la slăbirea procesului generator de avuţie.

De aceea, diverse studii care aparent evidenţiează că relaxarea cantitativă realizată de Fed poate contribui la creşterea economiei SUA sunt eronate. A sugera că pomparea de bani poate dezvolta o economie implică faptul că expansiuni ale masei monetare vor duce la creşteri ale volumului de avuţie reală.

Totuşi, aceasta este o greşeală, de vreme ce tot ceea ce fac banii este să servească drept mijloc de schimb. Ei facilitează schimbul dintre produsul unui specialist cu produsul altui specialist şi nimic mai mult. Dacă tipărirea de bani ar putea cumva să creeze avuţie, atunci sărăcia de la nivel mondial ar fi fost eliminată până acum. Dimpotrivă, pomparea de bani pune în mişcare un proces de sărăcire economică, prin activarea unui schimb între ceva şi nimic. Distorsionează avuţia reală de la activităţile generatoare de bogăţie către cele non-productive.

Noi sugerăm că, pe măsură ce Fed-ul continuă cu politica sa agresivă de pompare monetară, există riscul ca volumul de bunuri reale, cheia creşterii economice, să stagneze sau, mai rău, să înceapă să scadă. Dacă s-ar întâmpla acest lucru, creşterea economică îi va urma exemplul şi niciun truc monetar al Fed-ului nu va mai putea salva situaţia.

Dimpotrivă, cu cât mai agresivă devine pomparea monetară , cu atât mai repede volumul bunurilor reale se va termina, iar condiţiile economice vor deveni mai rele. În cele din urmă, chiar datele guvernului, precum PIB-ul, vor arăta semne de slăbiciune. Amintiţi-vă că modificările PIB-ului sunt o reflecţie a modificărilor în pomparea monetară: cu cât se pompează mai mult, cu atât mai mare este rata de creştere a PIB-ului.

Totuşi, odată ce avuţia reală este pusă în pericol, împrumuturile bancare se reduc, iar asta, la rândul său, reduce expansiunea ”din nimic” a creditului. În consecinţă, rata de creştere a ofertei de bani este pusă sub presiune, iar aceasta la rândul său, după o perioadă de timp, pune presiune asupra ratei de creştere a PIB-ului real.

Rata anuală de creştere din bilanţul Fed-ului (expansiunea monetară) a sărit la 27,6% în august de la 1,8% în ianuarie. Rata anuală de creştere a creditului inflaţionat, totuşi, a scăzut la 2,3% în august de la 14,4% în august anul trecut.

Rata anuală de creştere a măsurii noastre monetare AMS s-a aflat într-o scădere abruptă din octombrie 2011, rata anuală de creştere scăzând de la 14,8% în octombrie 2011 la 7,1% în august 2013.

Rezumat şi concluzii

Studiul realizat de Federal Reserve Bank din Kansas City analizează diferite mijloace prin care expansiunea monetară realizată de către Fed poate dezvolta economia SUA. Despre aceasta, studiul indică faptul că, spre deosebire de achiziţiile de obligaţiuni guvernamentale, cumpărarea de obligaţiuni garantate de ipoteci de către Fed poate avea un efect benefic puternic. Eu susţin că este eronat să concluzionezi că există unele mijloace prin care expansiunea monetară poate avea un efect benefic asupra economiei. De asemenea, susţin că expansiunea monetară este întotdeauna un lucru rău pentru o economie, de vreme ce aceasta duce la slăbirea procesului generator de avuţie, şi deci, duce la sărăcire economică.

 

Acest articol a apărut în cadrul Institutului Ludwig von Mises, 17.09.2013

Share:

Publicat de