Puține cărți de economie au fost atât de mediatizate precum Capital in the Twenty-First Century a lui Thomas Piketty, care pretinde că a descoperit cauzele „eșecului inevitabil” al capitalismului. Teza principală a cărții susține că, în economia de piață, randamentul capitalului este mai mare decât rata de creștere economică. Astfel, „avuția capitaliștilor” se multiplică mai repede decât veniturile proletarilor, ceea ce conduce la accentuarea polarizării sociale. Soluția propusă de economistul francez constă în taxarea averilor celor bogați și implementarea unui regim de impozitare progresivă. Însă, departe de a fi un remediu, intervenția statului constituie, de fapt, cauza inegalității economice: în urma politicilor monetare expansioniste, apropiații guvernului beneficiază de banii nou creați, în timp ce marea majoritate a populației suportă consecințele nefaste ale unor astfel de politici. Iar taxarea averilor nu va face decât să reducă acumularea de capital - singura sursă a creșterii economice sănătoase.

Lăsând la o parte faptul că promovează un raționament greșit, cartea lui Piketty suferă și de alte probleme, precum lipsa unei înțelegeri corecte a noțiunilor de capital și profit sau erori la nivel statistic. Într-adevăr, este trist să vedem cum, deseori, unele lucrări mediocre sunt ridicate la rangul de bestseller, în timp ce alți autori cu adevărat valoroși ramân captivi în anonimitate.