Există două perspective prin intermediul cărora putem vedea, studia și ghida societatea umană: individualismul și colectivismul. Aceste viziuni asupra lumii sunt la fel de contrastante precum ziua și noaptea și generează un decalaj important în științele sociale. Acest lucru este determinat de faptul că perspectiva din care vezi lumea îți va determina și modul de gândire. Susținătorii libertății personale și economice se află, de obicei, în tabăra individualismului, în timp ce aceia care se consideră a fi "progresiști​​" o adoptă cu multă hotărâre pe cea a colectivismului. Ne putem gândi la acest lucru raportându-ne la diferența dintre o furtună de zăpadă și fulgii care o compun. Un adept al colectivismului vede omenirea ca pe o furtună de zăpadă, acesta fiind nivelul maxim de percepţie la care poate ajunge, dacă este consecvent. De asemenea și un adept al individualiamului vede furtuna, dar el este atras imediat de unicitatea fiecărui fulg de zăpadă din care aceasta este formată. Această distincție include implicații profunde.

Nu există două furtuni de zăpadă asemănătoare, iar un fapt și mai uimitor este acela că nu există doi fulgi de zăpadă identici, cel puțin așa cum au demonstrat cercetările riguroase realizate. Wilson Alwyn Bentley din Jericho, Vermont, unul dintre primii fotografi ai fulgilor de zăpadă, a realizat în anul 1885 un procedeu de capturare a fulgilor pe catifea neagră înainte ca aceștia să se topească. El a realizat aproximativ 5.000 de fotografii cu aceștia și nu a găsit doi fulgi identici; și nimeni altcineva de la el până în prezent. Oamenii de știință consideră că schimbările de umiditate, temperatură și alte condiții prevalente precum forma fulgilor și modul în care aceștia cad fac aproape imposibil ca doi fulgi să fie identici. (Paradoxal, Bentley a murit de pneumonie în 1931, după ce a parcurs șase mile în timpul unui viscol. Lecția este următoarea: Un fulg poate fi inofensiv, dar mai mulți se pot dovedi a fi mortali).

Reflectați suficient de mult asupra acestui aspect și este posibil să nu mai vedeți o furtună de zăpadă (sau umanitatea) la fel ca până acum.

Anne Bradley este Vicepreședinte al Inițiativelor Economice din cadrul Institute for Faith, Work and Economics. În cadrul unui recent seminar FEE organizat în Naples, Florida, aceasta a explicat lucrurile astfel: când privim de departe o furtună de zăpadă, aceasta seamănă cu niște puncte albe presărate din cer, amestecându-se unul cu celălalt. Atunci când aruncăm o privire mai atentă, observăm cât de complicat, cât de frumos și diferit este fiecare fulg de zăpadă. Acest lucru este util atunci când ne raportăm la oameni. De la o anumită distanță, o mulțime de oameni s-ar putea să arate la fel și este adevărat că avem multe caracteristici asemănătoare. Dar noi știm că o analiză mai atentă ne aduce mai aproape de fiecare particularitate a oamenilor. Aceasta arată că fiecare dintre noi are un set unic de aptitudini, talente, ambiții, trăsături și înclinații care nu se mai regăsesc la nicio altă persoană.

Această unicitate este hotărâtoare atunci când se iau decizii politice și se fac recomandări pentru societate în ansamblu; chiar dacă fiecare dintre noi pare la fel în anumite privințe, în realitate suntem de fapt atât de diferiți unul față de celălalt, încât asemănarea noastră aparentă trece într-un plan secundar.

Regretatul Roger J. Williams, autorul lucrării „You Are Extra-Ordinary and Free and Unequal: The Biological Basis of Individual Liberty” (precum și al mai multor articole în The Freeman), a fost un profesor renumit de biochimie din cadrul University of Texas din Austin. El a susținut că setul de amprente este doar una dintre numeroasele caracteristici biologice unice pentru fiecare dintre noi, inclusiv structura și funcționarea creierului nostru, receptorii nervoși și sistemul circulator.

Aceste observații oferă baze biologice pentru multe alte diferențe existente de la o persoană la alta. Einstein, a menționat acesta, a fost un elev extrem de precoce la matematică, dar a învățat atât de greoi să vorbească încât părinții lui au fost îngrijorați de capacitatea lui de a vorbi. Williams a rezumat foarte bine aceasta cu mai bine de 40 de ani în urmă, atunci când a afirmat: "Individualitatea noastră este la fel de inevitabilă precum umanitatea noastră. Dacă vrem să planificăm pentru oameni, atunci trebuie să ne raportăm la individ, pentru că acesta este singurul mod prin care oamenii există".

Mergând mai departe, trebuie să recunoaștem că doar individul planifică. Atunci când colectivitățile spun că "planifică" (de exemplu, "Poporul intenționează să meargă la război"), aceasta se reduce mereu la anumite persoane specifice și identificabile care planifică pentru alte persoane. Singurul răspuns potrivit la întrebarea colectivistă de tipul "Ce mănâncă America la micul dejun ?" este aceasta: "Nimic. Cu toate acestea, aproximativ 315 milioane de americani iau adesea micul dejun. Mulți dintre ei sar uneori peste el și în orice zi, există 315 milioane de răspunsuri diferite la această întrebare."

Gândirea colectivistă este pur și simplu nici foarte profundă și nici scrupuloasă. Adepții colectivismului văd lumea așa cum o vedea Mr. Magoo - ca pe un tot neclar. Dar, spre deosebire de Mr. Magoo, aceștia nu sunt amuzanți. Ei uniformizează oamenii prin punerea lor într-un model comun, sacrificând caracteristicile noastre individuale definitorii. Mentalitatea colectivistă de tipul "este nevoie de un sat" atribuie gândurile și opiniile unor grupuri amorfe, când, de fapt, doar anumite persoane nutresc acele gânduri și opinii.

Colectiviștii elaborează un șablon general și nu sunt interesați dacă acesta se potrivește cu diversele planuri ale oamenilor. Un fulg nu înseamnă nimic sau aproape nimic pentru un adept al colectivismului, deoarece acesta nu îl ia în considerare; și în orice caz el respinge oricum fulgii, deoarece există atâția alții pentru care poate planifica. Colectiviștii sunt de obicei reticenți în a recunoaște realizările unui individ pentru că ei chiar cred că, pentru a-l cita pe președintele Obama, "tu n-ai construit acest lucru."

Scoate individul din ecuație și implicit vei elimina și umanitatea din tot ce vei promova. Ceva ce nu ai reproșa niciodată vecinului tău în mod direct și personal, ai putea sancționa foarte bine dacă ai ști că acest lucru ar putea fi făcut de către o altă entitate anonimă și colectivă în numele unui nebulos "bun comun". Faptul inevitabil este acela că noi nu suntem substituibili. Rotițele unei mașini pot fi schimbate, dar oamenii categoric nu.

Dacă acest punct de vedere nu este pe deplin înțeles de tine, atunci vizionează filmul de desene animate Antz, din 1998, al studioului DreamWorks. Cadrul este dat de o colonie de furnici în care se așteaptă ca acestea să se comporte ca un tot ascultător. Acest lucru este foarte convenabil pentru furnicile tirane care dețin controlul, fiecare dintre ele având o personalitate cu adevărat unică. Această mentalitate colectivistă oarecum debilă este pusă la îndoială de o singură furnică adepta unui alt set de principii - respectiv ea însăși - și care salvează colonia în cele din urmă prin inițiativa sa individuală.

Karl Marx a fost un adept al colectivismului, în timp ce Maica Tereza a fost adepta individualismului. Primul îi trata pe oameni în termeni de grupuri, iar cealaltă i-a tratat individual. Exemplele care reflectă această dihotomie de necontestat sunt numeroase. Ele sunt ignorate doar în cazul unui mare pericol.

Deci, cum consideri acum umanitatea: drept o furtună de zăpadă sau individual, prin fiecare fulg?

Dacă răspunsul la întrebarea de mai sus este dat de cea de-a doua variantă, atunci ai înțeles la ce a s-a referit filosoful și istoricul Isaiah Berlin atunci când a scris în 1958: "Dar, pentru a manipula oamenii, pentru a-i face să își însușească obiectivele pe care voi, reformatorii sociali vi le doriți, dar pe care probabil că ei nu le consideră prioritare, se va nega esența lor umană, vor fi tratați drept obiecte fără voință proprie și prin urmare, degradați."

 

Acest articol face parte din colecția "Clișee ale progresivismului" inițiată de Fundația pentru Educație Economică (FEE) în parteneriat cu Fundația America Tânără (YAF) și a fost publicat în data de 15.08.2014.