Marea Britanie și-a dus până la capăt dorința de a mai tăia din cheltuielile UE, în timp ce Franța, adepta expansiunii bugetare, a fost nevoită să cedeze. Firește că redistribuirea, chiar și la nivel european, funcționează în baza aceluiași mecanism vicios, iar fiecare stat va pleda întotdeauna pentru „ajustarea” bugetului după propriile avantaje. Așadar, acest joc al ambițiilor statelor membre nu ar trebui să fie unul surprinzător. Mai degrabă, el vine să reconfirme faptul că „unitate în diversitate” nu există… cel puțin nu atunci când diversitatea în cauză e una a intereselor guvernelor naționale.