Educaţia formală, mai ales la nivel superior, ar trebui să asigure beneficiarului acele abilităţi necesare pentru integrarea rapidă pe piaţa muncii. Prin urmare, educaţia la acest nivel nu este un scop în sine, ci trebuie conectată cu aşteptările beneficiarilor. Serviciile educaţionale sunt dependente de piaţă la fel ca oricare altele. În schimb, sistemul educaţional public românesc funcţionează în afara acestei relaţii. Miza o reprezintă atragerea surselor de finanţare pentru a întreţine un sistem mamut, anchilozat în propria suficienţă. Beneficiarii serviciilor educaţionale devin un simplu "pretext" atunci când şcoala este ruptă de piaţă.