17 tone de aur au produs minerii amatori pentru guvernul Venezuelei. La schimb au primit bani ceea ce i-ar face pe unii să creadă că titlul de mai sus nu se justifică. Cum să fie sclavi dacă sunt plătiți? În plus, acțiunea este voluntară, nu te obligă nimeni să faci asta. Pe deasupra, ne spune autorul articolului, avem de-a face cu o formă de laissez-faire. Singura legătură cu laissez-faire-ul în toată povestea asta este pretinsul schimb între mineri și guvern. De fapt, între a promite viața veșnică în „schimbul” muncii pentru ridicarea templului regelui-zeu și a da bolivari pentru aurul extras, nu există nicio diferență. Ambele rezultate ale „schimbului” sunt la fel de iluzorii. Și, totuși, unde este biciul, simbolul sclaviei? În cazul acesta este ascuns sub forma inflației, a tiparnițelor guvernamentale. Inflația este deopotrivă idol și bici. Când guvernele promit bunăstare prin creșterea salariilor, produc un idol. Când banii se termină, apare biciul. Inflația este o formă de sclavie modernă, ascunsă de iluzia bunăstării.