În general, politicienii pretind că sunt susținătorii votului, ca formă esențială de exprimare democratică. În același timp, se pare că fac tot ceea ce pot pentru a împiedica exprimarea democratică, așa cum a fost cazul votului de ieri al românilor din străinătate. Atunci când alegătorii stau acasă și absenteismul crește, aleșii deplâng la televizor lipsa de spirit civic din partea cetățenilor absenți. Ieri, însă, guvernul le-a închis românilor din străinătate ușa secțiilor de votare în nas, ceea ce a dat naștere unui val de protest la Paris, Londra, New York, Munchen, Bruxelles, dar și la București. Prin votul de ieri din diaspora, guvernul și diplomația românească și-au arătat nu doar incompetența, dar și reaua-voință. Românii plecați din țară, care au stat ieri ore în șir la coadă pentru a-și exercita dreptul de vot, nu sunt doar cei mai relevanți ambasadori ai României, ci și cei mai importanți “investitori străini” pe care îi avem. În acest sens, cel mai nefericit ambasabor al românilor pare a fi tocmai propriul guvern. Atitudinea guvernului față de românii din afara granițelor este la fel de sfidătoare ca și cea față de cetățenii din țară: oamenii sunt utili doar în calitatea lor de contribuabili sau de investitori, adică sunt buni să susțină statul. Când vine vorba însă de drepturi și libertăți, brusc cetățenii nu mai contează.