[Textul de faţă este varianta actualizată a articolului omonim publicat în Săptămâna Financiară]

Economia României „creşte" într-un ritm atât de ameţitor încât ar putea înghiţi bunăstarea propriilor cetăţeni. După cum ne dezvăluia Primul Ministru, 95% din cele 930 de angajamente din Programul de guvernare au fost realizate. Economia nu doar că accelerează, chiar se apropie de viteza luminii. Particulele economice avansează cu viteze inimaginabile, cu riscul ca o gaură neagră să se „creeze" nu în Elveţia, cum se temeau politicienii noştri, ci chiar la Bucureşti. Iar responsabili pentru aceasta sunt chiar politicienii, care cred că banii paraşutaţi din elicopterul electoral aduc bunăstare, şi nu inflaţie.

O gaură neagră poate fi definită ca un corp cu o masă atât de mare încât s-ar prăbuşi în el însuşi (prăbuşire gravitaţională, în interior, asemănătoare unei implozii), deoarece n-ar fi nimic care să împiedice prăbuşirea respectivă. Iar economia României creste într-un ritm atât de ameţitor, încât s-ar putea să înghită bunăstarea propriilor cetăţeni. Si guvernul american a raportat, până în urmă cu un an, performanţe de neimaginat, o creştere medie reală de peste 3% în ultimii 10 ani. Iar avertismentele economiştilor, printre care şi cele ale ex-preşedintelui Fed, Alan Greenspan (vinovat la rândul său de relaxarea politicii monetare), potrivit cărora nu e sănătos să te lauzi cu o bunăstare cauzată doar de creşterea consumului şi bazată doar pe aprecierea activelor imobiliare si financiare, au fost ignorate de politicienii americani, aflaţi - ca şi ai noştri - la vânătoare de voturi. După câte se pare, guvernanţii de pe malurile Dâmboviţei se cred la fel de infailibili precum cei de la Washington.

Guvernul liberal trage pe stânga

„Am reuşit, la 1 ianuarie 2007, să intrăm în Uniunea Europeană după aproape doi ani de eforturi. Iar după alţi doi ani de eforturi, reuşim să fim ţara cu cea mai mare creştere a PIB-ului din Europa. Pentru cetăţeni, pentru populaţie am făcut eforturi să contribuim la creşterea nivelului de trai, prin creşterile salariale care le intră în buzunar. Am reuşit, pentru prima dată după Revoluţie, să aducem pensiile la un nivel decent, le-am dublat", a fost rezumatul făcut celor patru ani de guvernare de premierul Călin Popescu-Tăriceanu.

În luna decembrie 2008, salariul mediu brut se va dubla comparativ cu decembrie 2004, si va ajunge la aproximativ 1.700 lei, iar cel mediu net va fi de 1.260 lei, a anunţat liderul PNL. „Dacă exprimăm salariile în euro, câştigul salarial mediu brut în anul 2008 a fost estimat la 470 euro faţă de numai 200 de euro în anul 2004. Faţă de angajamentul pe care l-am luat - de 60% - avem o creştere de peste două ori. Salariul minim brut pe ţară garantat în plată a crescut si el cu 93%, de la 280 lei în decembrie 2004 la 540 de lei în decembrie 2008, iar de la 1 ianuarie 2009 salariul minim brut va creste la 600 de lei", a explicat Tăriceanu.

De ce se laudă premierul cu creşterea salariului mediu pe economie, că doar nu Guvernul îl stabileşte pe o piaţă liberă? Teoretic nu, numai că având angajaţi o treime din totalul salariaţilor, practic, majorările salariale duble faţă de cele din sectorul privat le-au tras si pe acestea după ele. Cu un efect negativ neamintit de premier - România a devenit campioană europeană la creşterea costului cu forţa de muncă, aspect ce se va vedea si în randamentele companiilor private.

Inflaţia ia de la săraci si dă la bogaţi

Pensia medie din sistemul public de pensii a crescut cu 94% în termeni reali, în ultimii 4 ani, si cu 143% în termeni nominali. În decembrie 2004, valoarea punctului de pensie era de 286 de lei. Aceasta a crescut progresiv, ajungând la 581 de lei în ianuarie 2008, si urmând ca de la 1 octombrie să crească din nou la 697 de lei, ne anunţă şeful Guvernului. Se pare însă că bani nu mai există la bugetul asigurărilor sociale de pensii, aşa că vor fi transferaţi de la bugetul de stat. Ex-ministrul muncii, Paul Păcuraru, declara că majorarea punctului de pensie de la 1 octombrie presupune un transfer de la bugetul de stat în valoare de 1.370 milioane de lei. „Execuţia bugetului asigurărilor de stat a fost excedentară pe tot parcursul anului 2008, ceea ce a permis Guvernului majorarea în avans cu două luni a valorii punctului de pensie", a explicat Păcuraru. Dar cum de a fost execuţia bugetului asigurărilor sociale excedentară? Simplu: Guvernul a majorat salariile bugetarilor cu peste 20% în ultimul an, iar sectorul privat a trebuit să umble si el la retribuţii, în timp ce pensiile erau plătite raportate la un salariu mediu de 1.550 lei. Contribuţiile s-au plătit la un salariu mediu brut de 1.700 lei, în timp ce sistemul de pensii era calculat să fie unul echilibrat la un salariu mediu brut de 1.550 lei. De aici surplusul.

De altfel, pe termen scurt, Guvernul a împuşcat doi iepuri dintr-o lovitură: a majorat si pensiile si, ca să aibă de unde încasa contribuţii pentru a le plăti, a mărit si salariile bugetarilor. Pe termen lung însă, pariul Executivului se va dovedi falimentar, el va crea aşteptări în rândul pensionarilor si bugetarilor privind majorarea anuală a veniturilor ce nu vor putea fi înşelate de partide decât cu costul pierderii de voturi. Iar banii aruncaţi în consum vor duce inevitabil la creşterea preţurilor si la alimentarea spiralei preţuri - salarii si a anticipaţiilor inflaţioniste. Pentru că, atât guvernanţii, cât si pensionarii si bugetarii nu înţeleg că nu cantitatea de bani contează, ci puterea de cumpărare a acestora. Putere aflată deja „la capătul puterilor".

Si aşa vor ajunge cei care azi se bucură de dărnicia Guvernului să cumpere bunuri mai puţine cu bani mai mulţi. Pentru că inflaţia este cea mai injustă formă de impozitare, ea îi afectează în primul rând pe cei mai nevoiaşi, care nu au acces la informaţii si credite. Inflaţia este o formă de redistribuire, cea mai agresivă, a resurselor către cei care deţin informaţia si care pun primii mâna pe noi credite. Şi aceştia nu sunt în niciun caz pensionarii sau cei cu salarii mai mici!

Case "made in USA"

Dar nu-i nimic, că au şi aceştia şansa lor! Se pot duce în Statele Unite să-si cumpere o casă, dacă în România nu-si permit una. „Nu vor fi efecte (negative ale crizei financiare mondiale asupra economiei româneşti - n.r.), eventual, s-ar putea să aibă efecte pozitive, pentru că o serie de active imobiliare din SUA se vor ieftini si s-ar putea să fie români dispuşi să cumpere în America diverse active imobiliare. S-ar putea ca foarte multe proprietăţi imobiliare să aibă preţuri scăzute si să devină abordabile, nu în număr foarte mare", a explicat primul investitor al ţării.

Iar în ceea ce priveşte cei cinci kilometri de autostradă, Tăriceanu îi sfătuieşte pe români să nu dispere: „Există o problemă pe care nu o are doar România, o problemă cu care se confruntă orice ţară cu o dezvoltare economică, cu un ritm atât de înalt, infrastructura nu reuşeşte niciodată să ţină pasul cu o dezvoltare economică care se duce către 10%".

De vină pentru kilometrii lipsă de autostradă este, deci, însăşi mult celebrata creştere economică!

Noroc cu cota unică

De altfel, performanţele economice ale actualului Executiv au la bază un singur element: introducerea cotei unice. Atât creşterea reală a salariilor din sectorul privat, a pensiilor (plătite din CAS-urile plătite de salariaţi), cât si nivelul-record al investiţiilor străine, dar si al celor autohtone (rezultate din lichidităţile suplimentare ale companiilor rezultate din reducerea impozitului pe profit de la 25 la 16%) au ca element motivaţional impozitul proporţional pe venit, care încurajează munca si productivitatea. Celelalte măsuri adoptate de Executiv (creşterea salariilor în sectorul bugetar si cea a pensiilor peste încasările la bugetul asigurărilor sociale) au doar efecte nominale, menite a crea o iluzie de bunăstare.

Puterea de cumpărare a populaţiei a fost erodată de inflaţia creată tocmai de aceste măsuri populiste. În absenţa lor, e adevărat, populaţia ar fi câştigat mai puţin în termeni nominali, însă ar fi cumpărat mai multe bunuri.