Riscul  de implozie a sistemului financiar global, în octombrie 2008, a fost depăşit cu bine datorită setului de măsuri intervenţioniste ale ţărilor dezvoltate. Am respirat cu toţii uşuraţi şi am gândit că ce-a fost mai rău a trecut. Se pare că nu e chiar aşa!  Incertitudinile la care suntem în continuare expuşi ne aruncă pe tărâmul supoziţiilor eşuate şi al măsurilor pregătite pe genunchi şi lansate la repezeală. Criza economică îsi arată colţii zilnic prin închideri de întreprinderi şi concedieri masive, prin presiuni semnificative... asupra exporturilor şi asupra cursului de schimb. 

Efectele intervenţionismului în ţările dezvoltate ale lumii, dacă sunt benefice, se vor arăta abia în trimestrul patru al anului 2010. Din acest punct de vedere, aşteptările lui P. Krugman pentru economia americană şi J.-C.Trichet pentru economia europeană  coincid. 

Cred că ne putem aştepta la noi revizuiri în jos ale proiecţiilor economice globale. Incertitudinile sunt mari, iar criza economică abia a început să-şi înfigă colţii în buzunarele noastre.

Asistăm, aşadar, la diferenţe semnificative între previziunile anterioare ale instituţiilor internaţionale, Comisiei Europene (CE) şi cele ale guvernanţilor români.  Surprinzătoare? NU! Ba mai mult, cred că estimările CE cu privire la creşterea economică din ţara noastră sunt uşor optimiste.

Dacă nu ne asumăm responsabil realitatea, cu ale sale fragilităţi şi incertitudini agravante, nu vom face decât să irosim energiile politice pentru contracararea efectelor crizei prin satisfacerea intereselor particulare. Subvenţiile, bonurile de masă sau pentru turism, taxe noi pentru administratorii de fonduri private ş.a.m.d. nu constituie remedii la actuala criză economică, ba din contră. Aruncăm cu banii pe geam şi blocăm domenii încă nedezvoltate.

Soluţiile pe termen scurt care absorb resursele disponibile, şi aşa puţine, nu au cum să ne salveze.  Cum bine spunea Belka, fostul prim-ministru polonez şi actualul director al FMI pentru regiunea Europei Centrale şi Est, criza economică a creat momentul favorabil pentru reforme profunde, imposibil de coordonat rapid şi eficient în vremuri normale. Adică, în loc să găsim soluţii pe termen lung, nu vom face decât să generăm noi dezechilibre majore.

Incertitudini

a) Comisia Europeană a revizuit acum perspectivele creşterii economice în zona Euro de la +0,1%, la -1,5% pentru anul 2009 şi o va face în curând publică. Proiecţiile româneşti care au luat în calcul dinamicile anterioare ale pieţelor externe de care suntem în mare parte dependenţi trebuie acum, din nou, revizuite.

b) Pe de o parte, apar diferenţe semnificative între previziunile Comisiei Europene (CE) din toamna lui 2008 şi cele din ianuarie 2009 cu privire la ritmul de creştere economică din România anului 2009, de aproape 3 puncte procentuale. Pe de altă parte, asistăm la diferenţe mai mici între prognozele actuale europene şi cele asumate de către Ministerul român de Finanţe (MF), de 3/4 puncte procentuale, dar la diferenţe înspăimântătoare între estimările CE şi ale MF cu privire la deficitul bugetar din România.

c) Fondul Monetar Internaţional a revizuit în jos perspectivele creşterii economice globale, de la 2,2% (în noiembrie 2008), la circa 0,5% pentru anul 2009 (29 ianuarie 2009). De fapt, FMI ne anunţă că efectele răspândirii crizei economice globale duc la contracţii şi mai puternice.

Răspunsuri

a) Uniunea Europeană a pregătit la sfârşitul anului trecut un pachet de măsuri în valoare de cca. 200 mld. euro (1,5% din PIB-ul UE).

Deunăzi, experţii europeni ne spun că situaţia este mult mai sumbră şi că aceste măsuri vor fi mult extinse (ianuarie 2009):

- în UE, creșterea PIB ar urma să se diminueze cu aproximativ 1,8% în 2009, înainte de a se redresa ușor în 2010, cu 0,5%;

- economia mondială se contractă puternic în 2009, iar economia europeană este lovită la rândul său din plin;

- inflația urmează să scadă rapid;

- aceeaşi Comisie Europeană consideră în prezent că economia americană şi japoneză va suferi contracţii dure, de -1,6%, respectiv de -2,4% în 2009;

- incertitudinile sunt majore în conjunctura actuală.

Spre deosebire de Comisia Europeană - care a ridicat nivelul garanţiilor depozitelor bancare (printr-o directivă adoptată pe 15 oct. 2008) la 50.000 de euro sau care a relaxat temporar procedurile de acordare a ajutoarelor de stat pentru perioada 2009 - 2010 -,  statele membre sunt singurele care pot elabora "planuri de salvare" utilizand veniturile naţionale, adică fondurile provenite de la noi, plătitorii de impozite şi taxe.

Renumiţi pentru incapacitatea lor de a împacheta fumul, nemţii au propus pe 5 noiembrie 2008 un Pachet de măsuri anti-criză cu soluţii pe termen lung, dar aplicabile rapid şi cu efecte imediate. La el se mai adaugă un recent pachet de 100 mld. euro pentru garantarea împrumuturilor firmelor aflate în dificultate din pricina prăbuşirii pieţei creditului.

Germania se dovedeşte a fi de departe unul dintre cele mai creative state ale lumii în lansarea de soluţii cu efecte reale. Răspunsul la criza actuală ridică miza pachetului de stimulente economice propus la începutul acestei săptămâni la 50 mld. euro, descris succint într-un articol de pe BBC (ianuarie 2009).

Printre altele, Guvernul Federal oferă 2.500 euro celor care renunţă la maşinile mai vechi de 9 ani şi optează pentru achiziţia unui nou autoturism.Economia şi mediul sunt  primele favorizate.  M-am întrebat dacă cel mai mare exportator al lumii recurge acum la soluţii protecţioniste, favorizând discriminatoriu producţia autohtonă. Răspunsul este: NU! De ce este atunci plauzibilă o astfel de reacţie? Pentru că nemţii au încredere în calitatea autoturismelor lor şi vor cumpăra maşini nemţeşti. Vă imaginaţi un neamţ cumpărând un Renault în aceste vremuri? Nu prea! Ce-ar face românii cu o astfel de subvenţie?  Un plan similar pare ineficient şi în SUA pentru salvarea producătorilor de autoturisme (Big 3).

Ceea ce admir cel mai mult în acest nou pachet de măsuri ţine de relaxarea poverii fiscale pe salarii. Mai concret este vorba despre reducerea contribuţiilor pentru asigurări medicale plus un bonus de 100 de euro acordat familiilor pentru fiecare copil. 

Alumnia, comisarul pentru afaceri economice şi monetare, recomandă însă ca orice stat membru al UE care se află în dificultăţi de balanţă de plăţi (de ex. dificultăţi în finanţarea deficitului de cont curent sau în achitarea datoriei externe) ar trebui să se adreseze în primul rând Comisiei Europene, care împreună cu Banca Europeană Centrală au posibilitatea de a interveni. Abia după aceste consultări se poate  apela la organismele internaţionale, precum este cazul FMI. Nu în ultimul rând, procedura de deficit excesiv nu se va declanşa pentru depăşiri uşoare ale pragului de 3% din PIB (asta înseamnă undeva până la 0,75% ).

b) În ochiul optimist al României a intrat o aşchie la fel de ascuţită - previziunile mult mai pesimiste ale Comisiei Europene pentru România anului 2009:

- creşterea economică de 1,75%, (faţă de 4,7% în toamna lui 2008 şi faţă de obiectivul de circa 2,5% asumat de către Ministerul Finanţelor););

- inflaţia anuală de 5,7%, faţă de 7,9% în anul 2008;

- şomajul de 7,0%, faţă de 6,2% în anul 2008;

- deficitul bugetar de -7,5% în PIB, faţă de -5,2% în 2008 (faţă de obiectivul de circa 2% asumat de către Ministerul Finanţelor);

- deficitul balanţei comerciale de -11,9% în PIB faţă de -12,9% în anul 2008.

Letonienilor şi spaniolilor le va fi şi mai greu, căci ei vor fi martorii cei mai probabili ai unei recesiuni economice extrem de dure: -6,9%, respectiv -5,0% în anul acesta.

Nici pieţele europene partenere României nu o vor duce prea bine: Germania (-2,3%), Italia (-2,0%),  Ungaria (-1,6%) sau Austria (-1,2%).

Diferenţele dintre prognozele româneşti şi cele europene actuale sunt uşor de explicat. Dacă luăm în calcul dependenţa economiei româneşti de agricultură şi scenariul "avem ploi în mai, avem şi mălai", evident credităm prognoza românească de 2,5% creştere economică în 2009. Dacă ploile nu ne vizitează, credităm mai degrabă prognoza europeană, de 1,8%. Nimeni nu poate spune cât de intensă va fi contracţia economică. Cert este că acesta este trendul, iar soluţiile anti-criză nu ar trebui să se complacă pe ritmuri de creştere economică optimiste.

Diferenţe mult mai mari apar între prognozele cu privire la deficitul bugetar de -7,5% în PIB în viziunea europeană, faţă de obiectivul de circa 2% asumat de către MF, pentru anul 2009. Este şi mai uşor de explicat. Europenii au luat în calcul toate angajamentele legislative din anul 2008 cu privire la creşterile de pensii, de salarii, de ajutoare sociale etc. care îşi arată efectele în 2009. Ei nu îşi pot imagina că o lege adoptată şi intrată în vigoare poate să nu se aplice în România. Ceea ce cred că, de fapt, se va întâmpla.

 

c) FMI are la dispoziţie un fond pentru împrumuturi urgente de circa 200 mld. dolari şi mai poate apela la resurse suplimentare de 50 mld. dolari. Ungaria, Ucraina, Pakistan sau Islanda au beneficiat de acest program. Tot FMI lansează trei piloni de soluţii anti-criză disponibile la nivelul guvernelor:

1) acţiuni concrete pentru restabilirea încrederii în piaţă, prin asigurarea de lichidităţi, garanţii bancare şi inter-bancare sau chiar achiziţiile de active ale companiilor aflate în dificultate;

2) expansiunea fiscală (adică reducerea temporară a impozitelor - cu condiţia să fie un proces reversibil) pentru stimularea consumului;

- simulările FMI sugerează că dacă stimulentele fiscale se ridică la circa 2% din PIB-ul global şi, desigur, sunt bine articulate, presupunând un factor multiplicator conservator (de 1 la 1) asupra creşterii economice globale, cea din urmă poate recupera 2 procente în ritmul său de creştere - asta înseamnă o reducere semnificativă a riscului unei recesiuni economice severe; 

- în România, de pildă, această propunere este inoperabilă din cauza deficitului bugetar, a datoriei externe pe termen scurt, a indisciplinei politicilor macroeconomice, respectiv a politicii de consum care nu favorizează producţia internă, ci mai degrabă importurile; 

- în schimb ne putem gândi serios la o reformă fiscală a contribuţiilor salariale ca un exemplu de răspuns eficient la criza economică; de pildă,  simulările pentru Bulgaria (studiul  Tax Incentives as Crisis Response),  publicate de către doi economişti ai Băncii Mondiale, Georgi Angelov şi Simeon Djankov, în ianuarie 2009, relevă că o reducere a acestor impozite cu 7,5 puncte procentuale, adică de la 31,3% la 23,8% ar stimula crearea sau salvarea a cca. 130.000 de locuri de muncă şi un plus la ritmul creşterii economice de 0,5%; costurile statice şi dinamice ale unui astfel de demers s-ar ridica la cca. 0,63% din PIB;

3) reducerea ratei de politică monetară de către băncile naţionale - ex. SUA, Japonia.

Propuneri de măsuri anti-criză  pentru România

Propunerilor sindicale aruncate în dezbaterea mediatică şi pe masa guvernului sunt preponderente. Fragilitatea finanţelor publice va fi în aceste condiţii şi mai mult subminată. Este capcana în care a căzut şi precendetul guvern "liberal".

Aşadar, cred că cel puţin patru măsuri sunt demne de luat în calcul:

- scutirea de impozit pe profitul reinvestit (în cuantum de maximum 25% din profitul total) - pentru stimularea investiţiilor, a producţiei, a creării de locuri de muncă şi, implicit, stimularea cererii;

- reducerea cheltuielilor publice administrative abuzive şi inutile, simplificarea şi eficientizarea aparatului birocratic central şi local - estimările merg până la un nivel de 30% din cheltuielile publice;

- absorbţia rapidă şi eficientă fondurilor europene - aproximativ 80% din totalul fondurilor structurale şi de coeziune sunt destinate administraţiei publice centrale şi locale;

- reducerea contribuţiilor la asigurările sociale - la prima vedere, reducerea acestor impoziteduce la scăderea încasărilor bugetare; în schimbse vastimula crearea şi/sau salvarea de locuri de muncă, se va stimula consumul şi producţia; vom fi martorii unuiplus la ritmul creşterii economicedat de beneficiile dinamice ale unui astfel de demers care va contrabalansacosturile statice;

Efectele economice multiplicative date de intervenţiile prin subvenţii, pentru menţinerea locurilor de muncă sau pentru stimularea consumului şi/sau a producţiei, sunt inexistente. Nu facem decât să amânăm doar creşterea numărului şomerilor, a costurilor bugetare pe care le implică ajutoarele de şomaj aferente, până la epuizarea resurselor alocate pentru subvenţii. 

Avantajele unor astfel de reforme:

- guvernul nu este expus la corupţie întrucât nu se află în poziţia de a oferi cu largheţe stimulentele fiscale discriminatorii, ca în cazul subvenţiilor sectoriale sau de altă natură;

- stimulentul fiscal este direct şi beneficiază de el toate firmele şi toţi angajaţii;

- reforma fiscală este uşor de implementat, rapid şi are efecte imediate.

Pe zona de investiţii prioritare strigăm la unison cele trei priorităţi majore, iar dacă resursele sunt limitate soluţia stă în parteneriatul public-privat, adică în concesiuna lucrărilor pentru autostrăzi, aşa cum se întâmplă peste tot în Europa:

- INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT;

- INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT;

- INFRASTRUCTURA DE TRANSPORT.

Decât fără autostrăzi, mai bine cu o taxă de autostradă.

Măsurile preconizate de guvernul României

Prim-ministrul Emil Boc a prezentat, dupa sedinta de Guvern din 19 ianuarie 2009, zece propuneri pentru a limita efectele crizei economice si financiare.

Prima prevede alocarea a 20% din bugetul anului 2009 (circa 10 miliarde de euro) pentru investitia publica in infrastructură, fiind vorba despre infrastructura din transporturi, mediu, sanatate, invatamant, reabilitarea termica a blocurilor. "Este principala masura care sustine cresterea economica si principala masura anticriza", a spus primul ministru. Reabilitarea termica a locuintelor reprezinta, conform premierului "un proiect extrem de important, cu bani mult mai multi anul acesta decat tot ce a fost pana in momentul de fata, care, pe de o parte, va da locuri de munca, va da economiei comenzi si, pe de alta parte, cetateanului ii va da o economie la factura de energie termica de cel putin 30%".

O a doua masură se refera la achitarea datoriilor guver­namentale, restantele lasate de vechiul Guvern, facturi si subventii. "Facturile restante sunt in valoare de aproximativ 2,2 miliarde de euro, din care 1,1 miliarde de euro de la Guvernul central, pe care trebuie sa le platim", a spus primul ministru. "Pentru că, dacă nu platim aceste facturi, noi vom bloca primii economia romaneasca, prin faptul ca, in general, sunt intreprinderi mici si mijlocii care trebuie sa beneficieze de aceste resurse".

A treia măsură ar fi cresterea gradului de absorbtie a fondurilor comunitare. Emil Boc a anuntat infiintarea unui comitet inter-ministerial, sub coordonarea premierului si a vicepremierului, care sa monitorizeze saptamânal progresele facute in absorbţia banilor de la Uniunea Europeana.  

A patra măsură este modificarea Codului Fiscal, prin care profitul reinvestit nu va fi impozitat, incepand cu 2010. "Suntem ingrijorati ca masura va fi aplicata din 2010 si nu din 2009 si ca va fi neimpozitat doar profitul reinvestit in tehnologie si echipamente. Solicitam aplicarea masurii pentru tot ceea ce inseamna o investitie in productie si, de asemenea, introducerea acesteia incepand din acest an", a declarat ieri, intr-o conferinta de presa, Florea Pârvu, vice­preşedinte al CNIPMMR. Re­prezentantii intreprinzatorilor apreciaza ca neimpozitarea doar a investitiilor in tehnologie ar creste, pe de o parte, somajul (pentru ca firmele nu vor mai avea nevoie de oameni) si, pe de alta parte, deficitul comercial (deoarece aceste produse provin in cea mai mare parte din import).

A cincea măsură, tot de ordin fiscal, ar fi luarea în considerare de catre Guvern a posibilităţii compensarii TVA-ului de recuperat cu TVA-ul de platit sau cu alte impozite datorate bugetului de stat si in lunile ulterioare celei in care s-au depus cererile de restituire, precum si dupa expirarea termenului legal de 45 de zile. Conform premierului, aceasta masura vizeaza eliminarea blocajelor financiare.

Cea de-a şasea măsură se referă la capitalizarea CEC-ului si a Eximbank-ului, in vederea sustinerii IMM-urilor. "Numai la CEC vorbim de o capitalizare cu aproximativ 250 de milioane de euro", a spus primul ministru.

Măsura şapte priveşte sustinerea intreprinderilor mici si mijlocii prin infiintarea unui fond de contra-garantare a creditelor pentru IMM-uri.
A opta măsură vizeaza alocarea, prin bugetul de stat, al aceluiasi volum de fonduri pentru promovarea exporturilor ca si in anul 2008, precum si majorarea contributiei statului pentru finantarea acestei activitati.

Măsura a noua se referă la stimularea productiei interne de autoturisme, pentru care în primul rând Guvernul va continua si extinde Programul "Rabla". Sunt acceptate pentru intrarea in program si autoturismele care acum au o vechime de 10 ani. Inainte erau acceptate numai autoturismele care aveau o vechime de minim 12 ani. In plus, se va majora suma acordata la casare, de la 3000 de lei la 3800 de lei. Prin acest program vor putea fi cumparate 60.000 de masini, fata de 40.000 in anul 2008.

In fine, ultima măsură, a zecea, se referă la includerea in bugetul general consolidat a veniturilor proprii ale institutiilor si agentiilor guvernamentale. Asta inseamna ca acele agentii guvernamentale sau institutii care au venituri proprii - de fapt, sunt tot venituri publice de la stat - vor fi incluse in bugetul consolidat al statului si, evident, vor fi alocate resursele in concordanta cu interesul general si nu cu interesul particular al unor persoane care conduc asemenea agentii sau institutii. Este o masură binevenită, dar greu de aplicat. Este adevarat, sunt zeci, poate sute de agentii, autoritati, institutii in subordinea sau coordonarea autoritatilor centrale si locale. Numai in coordonarea cancelariei prim-ministrului sunt 22 de astfel de institutii. Parlamentul, toate celelalte ministere, primariile, consiliile judetene au institutii pe care le coordoneaza. Aceste institutii sunt finantate numai de la buget (si, in acest caz, nu se mai aplică masura Guvernului), partial finantate de la buget sau integral finantate extra bugetar (si carora li se aplica masura). Practic, Guvernul se gandeste ca aceasta masura sa reprezinte primul pas, cel de-al doilea urmand sa fie acela prin care veniturile proprii ale acestora sa fie incluse in bugetul de stat.  Măsura este corectă şi benefică, intrucat, la sfarsitul anului aceste agenţii vor trebui să "verse" la buget tot ce au incasat si nu vor mai putea sa cumpere masini de lux şi alte bunuri scumpe dar inutile activităţii lor, iar salariile au fost fixate la maxim 4800 lei lunar, conducerile acestor institutii nemaiavând interesul sa majoreze tarifele pentru prestatiile efectuate. Astfel, taxele parafiscale se vor diminua automat, ccea ce reprezintă un lucru benefic pentru contribuabil, fie el persoana fizica sau juridica. Reamintim, in Romania sunt peste 500 de taxe parafiscale. Pe de alta parte, vor aparea si unele dificultati. Aceste autoritati, agentii, institutii vor putea sa faca imprumuturi la banci, iar, la sfârsitul anului, cand vor trebui sa vireze la buget veniturile incasate, vor raporta si datorii.

Un al doilea punct care trebuie rezolvat în cadrul acestei ultime măsuri este unul sensibil întrucât se referă la insti­tutiile importante cu venituri extrabugetare, precum Banca Nationala a Roma­niei (BNR), Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare (CNVM), Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) si Comisia de Supra­veghere a Asigurarilor (CSA). Va fi greu pentru primul ministru să ia banii acestor instituţii cu atribuţii de control în sectorul financiar bancar şi cu unele privilegii pe linie salarială.

Concluzie: în vremuri de criză financiară şi economică nu e loc de greşeli în managementul public, iar spaţiul pentru greşeli politice în guvernarea ţării s-a restrâns până la asfixiere.