[Textul de faţă este varianta actualizată a articolului omonim publicat în Săptămâna Financiară în 02.02.2009]

Măsurile de stimulare a economiei s-au transformat în măsuri de impozitare a acesteia. Guvernul vrea 1,3% din PIB în plus de la vicioşi şi patroni. Închipuiţi-vă o familie, formată din soţ, soţie, doi copii aflaţi la vârsta adolescenţei si care mai întreţine si doi bunici. Soţul este îngrijorat de finanţele familiei, afectate de cheltuielile extravagante ale soţiei, dar si de costul cu medicamentele bătrânilor. Ca să nu le micşoreze acestora resursele, capul familiei decide să investească în eficientizarea energetică a locuinţei...pentru a reduce factura cu utilităţile. Cum nu prea are bani, ignorând riscurile aferente, profită de faptul că cei doi fii ai săi strâng bani, unul pentru a-si lua un calculator, celălalt o masină, si le cere bani împrumut, urmând ca atunci când acestia au strâns toată suma necesară să le înapoieze împrumutul. De altfel, ştie foarte bine că în momentul în care cei doi îsi vor achiziţiona calculatorul, respectiv masina, familia va face economii suplimentare, primul nemaiiesind atât de des în oras, iar cel de-al doilea având mai multe sanse să-si găsească un job mai bine plătit.

La un moment dat însă, patronul îl anunţă că-i micşorează salariul, din cauza vânzărilor mai scăzute. Capul gospodăriei noastre se află în imposibilitatea atât de a returna banii copiilor, cât si de a continua investiţiile la casă. Apelează la prieteni, însă si familiile acestora se află în aceeasi dificultate.

Aceasta este situaţia în care se află România, unde tatăl este Guvernul, soţia - bugetarii, bunicii - pensionarii, copiii - sectorul privat, celelalte familii - restul statelor, iar patronul cel veros - criza economică.

Uite bugetul! Nu e bugetul!, pare a fi jocul favorit atât al fostului guvern, cât si al celui actual. Executivul condus de Tăriceanu a redactat un proiect de buget la finalul anului trecut, unul stiinţifico-fantastic însă, cu o crestere economică de 6% si un curs leu/euro de 3,6, pe care l-a trimis Parlamentului prea târziu pentru a fi discutat. Actualul executiv a anunţat săptămâna trecută că a adoptat si nu prea proiectul de buget, acesta urmând a fi trimis partenerilor sociali pentru ca apoi să se întoarcă la Palatul Victoria în versiunea revizuită si adăugită de aceştia. Reducerea deficitului de la 5,2% pe 2008 la 2% pe 2009 se pare că va fi făcută pe jumătate prin reducerea cheltuielilor si pe jumătate prin majorarea taxelor. Ministrul finanţelor Gheorghe Pogea a anunţat că nivelul veniturilor la bugetul general consolidat va creste cu 1,3% din PIB, ca urmare a „măsurilor de revenire la nivelul contribuţiilor din 2008 si accele-rării calendarului de accizare". În acest timp, contribuabilii români, dar şi investitorii străini trebuie să se înarmeze cu răbdare, însă fără tutun, fiindcă acesta se va scumpi cu 50% pentru a furniza resurse Planului anti-criză.

Grila de start

Deficitul bugetar va urca în 2009 la 7,5% din PIB, de la un nivel deja ridicat, de 5,25%, înregistrat în 2008, iar cresterea economică va coborî anul acesta la 1,75%, de la un nivel estimat de 7,75% pentru 2008, susţine Comisia Europeană. Asta dacă se pun în aplicare legile votate deja în 2008, iar structura de venituri si cheltuieli a Guvernului nu se modifică. În plus, economia României pare a fi intrat într-un cerc vicios: sectorul privat e dator statului, iar statul e dator sectorului privat. Costul cu creditarea al companiilor private a crescut, si acestea apelează la creditul fiscal. Din acest motiv (si nu numai) si deficitul public s-a accentuat, iar statul preferă să amâne plăţile către furnizorii privaţi.

La ora actuală, din cauza neîncrederii, băncile nu mai creditează economia reală si nu-si mai acordă credite între ele. Acest blocaj face ca lichiditatea puţină care mai există să fie plasată exclusiv la Ministerul Finanţelor pentru a putea să acopere deficitul bugetar înregistrat la sfârsitul anului 2008. Însă acest lucru, dublat de iesirile de capital din România, face ca BNR să nu poată atrage aceste sume de pe piaţă, ceea ce duce la deprecierea accentuată a leului. Ultimele date prezentate săptămâna trecută confirmă faptul că statul înghesuie sectorul privat în ceea ce priveste creditarea, cu efecte mai mult decât îngrijorătoare asupra cresterii economice, dar si a încasărilor bugetare din taxe si impozite. Soldul creditelor acordate de bănci firmelor si populaţiei a avansat în luna decembrie cu numai 1,5%, la 198,08 miliarde de lei, pe fondul deprecierii leului, iar pe ansamblul anului trecut a avut o crestere de 33,7%, ritm mult redus comparativ cu 2007, când avansul a fost de 60,4%.

În schimb, creditul guvernamental (al administraţiei centrale, administraţiilor locale, administraţiilor sistemelor de asigurări sociale) a crescut puternic în decembrie, cu 31,8% faţă de luna anterioară, la 17,27 miliarde de lei, pe fondul adâncirii deficitului bugetar, la 5,2% din PIB, după primele estimări. Ritmul anual de crestere s-a dublat, ajungând la 80,4% în decembrie, de la 39,8% în noiembrie. Cu alte cuvinte, sectorul privat este într-o situaţie extrem de grea, iar Guvernul speră ca stimulii fiscali să fie o soluţie pentru acesta. Politicienii sunt însă mai îngrijoraţi de cresterea numărului somerilor, de aceea ar favoriza mai degrabă o crestere a cheltuielilor publice cu investiţiile, care să creeze noi locuri de muncă. Numai că acestea duc la exacerbarea deficitului. Iar mai importantă decât dimensiunea deficitului bugetar e posibilitatea de finanţare a acestuia.

Dacă se iau banii de pe piaţa internă, companiile private vor avea grave probleme, ce vor duce la încetinirea activităţii economice, falimente si, în cele din urmă, somaj. Statul, vrând să ajute unii someri, îi va trimite, foarte probabil, pe alţii în somaj. Concluzia aparţine fostului ministru al finanţelor, Mihai Tănăsescu, actual reprezentant al României la FMI: „Restructurarea cheltuielilor publice este mai eficientă acum decât majorarea taxelor. Dacă însă ajustarea nu se poate face doar prin diminuarea cheltuielilor publice, un mix între acestea si unele cresteri de taxe constituie compromisul cel mai bun pentru reducerea deficitului si asigurarea stabilităţii fiscale pe termen lung".

Stimul fiscal prin majorare de taxe si contribuţii

Zis si făcut! Noul executiv a trecut la fapte si a redactat noul proiect de buget. Numai că, surpriză, în loc de stimulare fiscală a economiei, guvernul Boc a optat pentru înăsprirea fiscalităţii. În ultimii ani, România s-a remarcat cu cea mai mare crestere a costurilor cu forţa de muncă din Uniunea Europeană. În-tr-o încercare disperată de a stopa migrarea investitorilor străini către ţări mai calde sau spre casă, cabinetul Tăriceanu a anunţat, la sfârsitul anului trecut, o reducere a contribuţiilor sociale cu 8 puncte procentuale în următorii patru ani. Le-a anunţat numai, pentru că în practică le-a majorat.

Cum trebuia să facă faţă concurenţei politice, guvernul Boc nu s-a lăsat mai prejos si ca primă măsură anti-criză a enunţat majorarea contribuţiilor sociale cu 3,3%, urmând ca acestea să revină la nivelul din 1 ianuarie 2008. UGIR-1903 a anunţat deja că va protesta în legătură cu această măsură.

Majorarea taxelor regresive

Desi jură că va face tot posibilul să protejeze populaţia cu venituri reduse, Executivul a mai găsit o sursă de finanţare cel puţin discutabilă: majorarea impozitelor cu cel mai regresiv caracter, accizele. Bazându-se pe sentimentul de vinovăţie al „degeneraţilor" consumatori de otrăvuri, ministrul finanţelor a anunţat că intenţionează să ajusteze în avans accizele la tutun si alcool, ca măsură de majorare a veniturilor bugetare. „Aceste lucruri se vor face odată cu modificarea Codului Fiscal pe care ne-am angajat s-o facem în prima parte a anului 2009, respectiv în trimestrul întâi", a spus Pogea. Potrivit Codului Fiscal, acciza totală la mia de ţigarete, valabilă de la 1 iulie 2008, este de 50 de euro, valoarea acesteia urmând să crească la 61,2 euro de la 1 iulie 2009 si la 74 de euro la 1 iulie 2010. Acciza include si taxa pe viciu, în valoare de 10 euro.

Dacă analizăm faptul că, din totalul veniturilor publice anuale (eliminând fondurile europene bugetate în fiecare an, sublime, dar care lipsesc cu desăvârsire), 10% reprezintă încasările din accize, din care jumătate sunt cele la alcool si tutun, decizia Ministerului Finanţelor pare de înţeles. Numai că în prezent în Ucraina si Republica Moldova preţurile sunt de 5-6 ori mai mici decât cele din România, si majorarea accizelor va amplifica diferenţa. Iar raportul dintre riscuri si beneficii este favorabil intensificării activităţii de contrabandă. „O escaladare a accizei în afara Codului Fiscal actual ar însemna majorări de preţuri de circa 50%, scăderi ale vânzărilor legale cu aproape 20% concomitent cu cresterea contrabandei la 30% din piaţă, adică o diminuare a veniturilor statului cu peste 700 de milioane de euro", susţine Gilda Lazăr, director Corporate Affair al JTI.

Însă cei mai afectaţi de majorări vor fi cei cu venituri reduse, dat fiind caracterul regresiv al accizelor: la un pachet de Carpaţi ponderea accizei si TVA-ului în preţ este de 87%, în timp ce la un pachet de Kent de 72%. Si asta înainte de majorarea accizelor! Impactul unei astfel de măsuri asupra unei familii este considerabil. De exemplu, în 2006, înaintea introducerii taxei pe viciu, potrivit INS, o gospodărie medie cheltuia 5,4% din venituri pe alcool si tutun, 43% pe alimente, 4% pe sănătate si 1,1% pe educaţia privată a copiilor. În urma majorării accizelor si a introducerii taxei pe viciu, cheltuielile alocate viciilor au crescut la 6,7% (din care aproximativ 5% accize si TVA), în timp ce banii destinaţi cumpărării de alimente au scăzut la 41,7%, cei pentru sănătate s-au diminuat la 3,7%, iar ponderea educaţiei private a copiilor a scăzut la 0,8%.

Joci si cåstigi!

Încă o industrie pe care Executivul a pus ochii este cea a jocurilor de noroc, care ar trebui să se astepte la o altă lege de funcţionare si la alte niveluri ale taxării. Iar aceasta este deja o industrie supraimpozitată, de aceea efectul va fi de numai 0,004% din PIB. În prezent, firmele de pariuri au obligaţia de plată către bugetul statului a taxei de licenţă în cuantum de 5%, respectiv 15% din încasările efective, pentru pariurile sportive, respectiv pentru pariurile de orice fel. Taxa de licenţă se percepe în avans la începutul anului de licenţiere, în baza planului de afaceri depus la MFP, abia apoi urmând a fi percepută de la clienţi. În ceea ce priveste impozitul pe profit, de 16% din profitul brut, special pentru pariurile sportive si cazinouri, Codul Fiscal stabileste un cuantum minim în valoare de 5% din veniturile realizate (fără deducerea cheltuielilor). Totodată, fir-mele au obligaţia de colectare si virare la Fondul Naţional de Solidaritate a taxei de timbru social de 10% asupra fiecărei participări la jocurile de noroc. Loteria Naţională, al cărei patron este statul, este exceptată de la această prevedere. Alte obligaţii ale industriei jocurilor de noroc sunt cea de plată către Fondul Cinematografic a contribuţiei de 4% din profitul anual si cea de colectare si plată a timbrului monumentelor istorice.

Suprataxarea produselor de lux intră tot în categoria penalizării viciosilor. Impactul - un plus de 0,003% din PIB la buget. În acest ritm, nu ar trebui să ne mire ca în cadrul celui de-al doilea set de măsuri anti-criză să apară si propunerea, deja discutată de MFP cu partenerii sociali, de suprataxare a profitului excepţional (comparativ cu rata profitului din anul precedent).

Neimpozitarea falimentului în 2010

Totusi, ca să nu fim acuzaţi că suntem cârcotasi, trebuie să amintim de neimpozitarea profitului reinvestit. Însă numai din 2010. Patronatele deja au reacţionat furios. „Neimpozitarea profitului reinvestit de la 1 ianuarie 2010 este o glumă pentru că nu mai are cine să se folosească de ea la acel moment, întrucât multe firme nu vor apuca să ajungă în 2010 si destul de multe nu vor mai avea profit", a afirmat presedintele UGIR-1903, Cezar Corâci.

Mai usor cu TVA-ul la export

O altă măsură anunţată cu entuziasm de premierul Emil Boc a fost „posibilitatea compensării TVA-ului de recuperat cu TVA-ul de plătit sau cu alte impozite datorate bugetului de stat si în lunile ulterioare lunii în care s-au depus cererile de restituire, precum si după expirarea termenului legal de 45 de zile". Si această măsură este de natură să nemulţumească patronatele. „Am cerut de mult ca TVA-ul să fie plătit la încasarea facturii, nu înainte, pentru că statul nu ne returnează banii în timp util. Nu mai putem să mai finanţăm noi bugetul în condiţiile în care dobânzile la credite au ajuns si la 25%", a declarat  Corâci. În plus, si exportatorii se plâng că măsura îi va afecta. Firmele care fac export au de recuperat, lunar, TVA, care era achitat în termen de 45 de zile. În baza modificării făcute de guvernul Boc statul nu mai rambursează TVA, ci îl compensează cu viitoarele obligaţii fiscale. Iar în cazul unei firme exportatoare, niciodată TVA de plătit în ţară nu va compensa suma de TVA de recuperat pentru ceea ce se exportă.

Capitalizarea finanţatorilor deficitului

„Din tot ce am auzit din gura premierului am înţeles că în afară de capitalizarea CEC si a Eximbank nu a mai rămas nicio măsură din cele pe care le-am discutat", a afirmat presedintele UGIR-1903. „Numai la CEC vorbim de o capitalizare cu aproximativ 250 de milioane de euro, pentru ca din această capitalizare să putem, pe de o parte, constitui resurse financiare pentru sprijinirea IMM-urilor, pentru a da o injecţie de capital în vederea susţinerii acestor întreprinderi atât de necesare funcţionării economiei românesti în momentul de faţă", a anunţat premierul. Patronatele n-ar trebui să se bucure prea mult, pentru că, asa cum arată situaţia în prezent, cu emisiuni de titluri de stat anunţate în numai două luni (ianuarie si februarie) de 11 miliarde de lei si promisiunea plăţii datoriilor (ce se va face evident tot din împrumuturi), CEC si Eximbank vor investi tot în obligaţiuni guvernamentale, si nu în economia reală. Pentru că, la fel ca anul trecut, statul a majorat capitalul social al celor două instituţii pentru ca acestea să le poată finanţa mai usor deficitul.

Promovarea exporturilor, inutilă

Guvernul a promis si alocarea, prin bugetul de stat, a aceluiasi volum de fonduri pentru promovarea exporturilor ca în anul 2008, precum si majorarea contribuţiei statului pentru finanţarea acestei activităţi. În condiţiile în care cererea pe pieţele externe se prăbuseste, dar si ale protecţionismului din ce în ce mai accentuat al statelor, această prevedere este inutilă. Si asa produsele românesti nu se remarcau printr-o competitivitate deosebită, dovadă scăderea cu 15%, după spusele Asociaţiei Naţionale a Exportatorilor si Importatorilor Români (ANEIR), a exporturilor din luna decembrie. Paradoxal, faptul că România nu este o ţară exportatoare s-ar putea să ajute companiile autohtone, pe piaţa românească deocamdată nepunându-se problema unei reduceri bruste a cererii.

Statul încurajează disponibilizările

În ceea ce priveste protecţia socială, Guvernul vrea să usureze statutul fiscal al somajului tehnic. MFP va plăti timp de 3 luni taxele si contribuţiile somerului tehnic, atât în numele său, cât si al angajatorului.

„Evident că nici întreprinzătorul nu are foarte multe dorinţe ca să ţină o persoană în somaj tehnic, pentru că plăteste 75% din salariu. Dar, în acest efort, vine si statul si îl ajută cu scutirea plăţii acestor contribuţii la asigurările sociale si a impozitelor pe care le are de plătit la bugetul de stat si la bugetul asigurărilor sociale de stat. Si, nu în ultimul rând, susţine cu 50% formarea profesională continuă pentru angajaţi si someri", a explicat Boc. Numai că aceste măsuri duc la hazard moral. Deja mai multe companii au anunţat trimiterea de angajaţi în somaj tehnic. Paradoxal, chiar si pentru companiile fără probleme deosebite, oferta Guvernului este de nerefuzat: ele vor putea să-si înlocuiască muncitorii (ale căror costuri cu forţa de muncă se află în crestere) cu tehnologie, mult mai ieftină în această perioadă. Iar statul îi va ajuta plătind CAS-urile viitorilor disponibilizaţi.

În loc să adopte astfel de măsuri, ar fi mai indicată o flexibilizare a pieţei forţei de muncă si renunţarea la salariul minim. Si asta pentru că, potrivit Comisiei Europene, pe trimestrul III al anului trecut (când încă nu se făcuse simţită criza pe la noi) somajul în rândul tinerilor sub 24 de ani era în crestere faţă de anul trecut, 18,9% faţă de 18,8% în decembrie 2007. Foarte probabil, în lunile următoare, somajul în rândul tinerilor lipsiţi de experienţă va fi mult mai mare. În condiţiile în care se fac disponibilizări, cine va mai angaja un tânăr cu 6 milioane de lei sau un tânăr absolvent cu 12 milioane de lei?

Bonusuri si prime peste salarii

În ceea ce priveste celelalte forme de venituri ale bugetarilor, acestea vor fi reduse drastic. Si asta pentru că, potrivit ministrului finanţelor, între 2004 si 2008 salariile de bază ale bugetarilor au crescut în medie cu 79%, sporurile cu 136%, iar primele si plata orelor suplimentare cu 272%. De aceea, a declarat premierul, orele suplimentare vor fi compensate în acest an cu ore libere si nu vor mai fi plătite. El a arătat, totodată, că prin reducerea cu 20% a cheltuielilor de personal se urmăreste diminuarea costurilor, si nu neapărat disponibilizări. Astfel, cheltuielile cu personalul vor scădea de la 8,4% din PIB la 7,5% în 2009, în timp ce cheltuielile cu achiziţia de bunuri si servicii se vor diminua cu 1,5%, de la 6,5 la 5% din PIB.

Bugetarii - salarii micsorate cu 20%

Salariile în sectorul bugetar vor fi majorate în acest an cu 5%, în două etape, cu 3% din luna aprilie si 2% din luna octombrie, iar pensia socială minimă de 350 de lei va fi acordată tot în două transe, de la 1 mai, cu plata în luna iunie, si de la 1 octombrie, cu plata din luna noiembrie, a ţinut să-i linistească Emil Boc pe pensionari si pe bugetari, care cer majorări salariale de două cifre însă. Ce a uitat să precizeze premierul este că majorările se vor aplica, foarte probabil, doar la salariul de bază. Altfel cum se poate explica faptul că, desi se majorează salariile, se micsorează cu 20% cheltuielile de personal? Disponibilizări în valoare de 20% din total cheltuieli sunt puţin probabile. Dacă mai scădem din cresterea de 5% a salariului de bază cele 3,3% majorări de CAS ajungem la îngheţarea salariilor propusă de presedintele Băsescu.

Parafiscal transformat în fiscal

Singura măsură salutară a Guvernului vizează parafiscalitatea. Ministrul Gheorghe Pogea intenţionează să finalizeze procesul de numărare a taxelor si impozitelor parafiscale, în prezent baza veniturilor proprii necesare autofinanţării miilor de comiţii si comitete, autorităţi ale statului, si includerea încasărilor în bugetul general consolidat. Ca urmare a incertitudinii numărului si nivelului acestora, Finanţele nu au putut estima impactul bugetar pe care l-ar putea avea măsura. Însă va trece mult timp până când aceasta va putea fi aplicată.