Nefericit moment şi-au ales ecologiştii români să protesteze împotriva încălzirii globale. Pe un frig năprasnic cîţiva tineri s-au strîns în faţa Palatului Parlamentului pentru a susţine lupta împotriva “evidentelor” schimbări climatice [1] . Viitorul planetei, susţin ecologiştii, este pus în pericol de creşterea concentraţiei de CO2 în atmosferă, ce are ca efect încălzirea planetei.

“Încălzirea globală”

Este adevărat că studii geologice arată că începînd cu Revoluţia Industrială concentraţia de CO2 din atmosferă a crescut de la 280 ppm la aproximativ 370 ppm, fapt care i-a alarmat pe ecologişti. Dar aceiaşi ecologişti par să ignore geologia, care de asemenea arată că „în comparaţie cu perioade geologice din trecut, concentraţiile de dioxid de carbon din atmosfera noastră sînt încă foarte mici şi nu pot avea un efect statistic măsurabil asupra temperaturilor la nivel global. De exemplu, în Ordovician (a doua perioadă a Paleozoicului) cu 460 milioane ani în urmă, concentraţiile de CO2 au fost 4400 ppm, în timp ce temperaturile au fost aproximativ la fel ca cele din prezent”.[2]

De fapt, există numeroase studii care arată că soarele este principalul factor al schimbărilor climatice, de-a lungul timpului, încălzirea planetei a fost cauza creşterii concentraţiei de CO2 în atmosferă, creşterea concentraţiei de dioxid de carbon atmosferic nu a avut ca efect încălzirea planetei![3] [4]

...care nu mai este chiar încălzire, ci s-a transformat în „schimbări climatice”!

Recent, probabil din cauză că ipotezele alarmiste întîrzie să fie confirmate în realitate, ecologiştii şi-au modificat lozincile (dar au păstrat aceeaşi vehemenţă) susţinînd că nu este doar o încălzire globală, ci şi o răcire, o deşertificare generalizată, dar şi creşterea nivelului oceanului planetar, precum şi furtuni tropicale şi inundaţii devastatoare. Ce mai atîta vorbărie, viitorul imediat este catastrofic, dar nu se ştie exact momentul! Gerd Leipold, directorul executiv în funcţie al Greenpeace, a admis că organizaţia "a greşit" cînd a afirmat recent că toţi gheţarii din regiunea arctică vor dispărea pînă în 2030. [5]

Descoperirea ecologistă că planeta pe care trăim trece printr-o schimbare climatică, nu este o noutate. Perioade mai calde şi mai reci (glaciaţiuni) au alternat dintotdeauna. Între două glaciaţiuni este firesc să existe o perioadă mai caldă; ultima glaciaţiune s-a terminat în urmă cu aproximativ 10.000 de ani, iar după această perioadă temperaturile au crescut.

Aceste fluctuaţii climatice sînt explicate, prin teoria care îi poartă numele, de către matematicianul Milutin Milanković: modificarea orbitei Terrei, precum şi schimbarea axei acesteia, determină ciclicitatea erelor glaciare. [6]

Creşterea concentraţiei de CO2, blestem sau binecuvîntare?

Procesul de fotosinteză, prin care plantele consumă CO2, este explicat în orice manual de botanică şi este cunoscut de oricine, iar agronomii au confirmat că o creştere a concentraţiei de CO2 are ca efect creşterea semnificativă a producţiilor agricole. Studiile asupra cerealelor arată că plantele cultivate în aer cu o concentraţie dublă de CO2 în raport cu concentraţia naturală, au produs mai multă materie organică, fiind mai înalte, şi cu un număr mai mare de boabe pe plante decît cele cultivate la nivelul normal de CO2 şi că datorită încorporării mai intensive a carbohidraţilor, a existat o creştere medie a masei de cereale [7] . Şi agronomii români confirmă că plantele cultivate în atmosferă îmbogăţită cu dioxid de carbon, au sporuri de producţie cuprinse între 30-80%. [8]

În acest context, creşterea ponderii CO2 în atmosferă reprezintă un efect secundar pozitiv al revoluţiei industriale, avînd drept consecinţă sporirea producţiei agricole comparativ cu perioada anterioară, efectele evidente fiind: îmbunătăţirea dietei, sporirea populaţiei şi dezvoltarea civilizaţiei umane. Dimpotrivă, reducerea bruscă a dioxidului de carbon din atmosferă poate duce la cea mai gravă criză alimentară pe care a cunoscut-o vreodată omenirea, ce nu poate fi compensată decît prin creşterea suprafeţelor de terenuri agricole, în special, în detrimentul pădurilor şi rezervaţiilor naturale.

Corporaţiile, noii aliaţi ai ecologiştilor

Probabil cel mai ciudat lucru în toată povestea aceasta este alianţa dintre corporaţii şi mişcarea ecologistă. În continuare voi oferi două exemple, care cred că sînt clare:

1) Normele de poluare Euro. De ce nu a fost impusă norma Euro 5 în anul 1970? Pentru că, evident, companiile producătoare de automobile nu aveau tehnologia necesară de a implementa aceste norme. Şi cum au aflat politicienii de la Bruxelles cu exactitate momentul în care companiile auto au dobîndit această tehlologie încît să impună normele? Categoric este o relaţie extrem de avantajoasă pentru corporaţiile auto dezvoltate din Europa şi Japonia care astfel pot ţine la distanţă companiile aflate la început, din economiile emergente (China, Rusia, India, etc.) sau competiţia automobilelor second-hand. De îndată ce marile corporaţii reuşesc să implementeze o tehnologie,imediat U.E. o impune ca normă şi blochează accesul pe piaţă al celorlalţi! Aşadar, normele Euro nu prea au legătură cu protejarea planetei, ci cu protecţionismul economic. Această tactică va putea funcţiona cît timp corporaţiile sînt suficient de puternice încît să dezvolte noi tehnologii, cu randamente sporite, într-un ritm superior capacităţii de adaptare la aceste tehnologii de către companiile din afara pieţei protejate. Dar istoria economiei ne arată că, pe termen lung, protecţionismul nu este o soluţie viabilă şi în cele din urmă duce la distrugerea industriilor protejate din respectivele ţări.

2) Plantele modificate genetic. Pe vremuri se utiliza plugul cu brăzdar de lemn, calul şi se producea cît să traiască o familie de pe o zi pe alta. Agricultura modernă, fie că ne place sau nu, presupune existenţa tractoarelor cu toată poluarea produsă de arderea combustibilului, culturi intensive care erodează solul, pesticide cu toată toxicitatea lor, ş.a.. Realizarea noilor soiuri cu ajutorul biotehnologiilor are drept scop obţinerea unor plante cu productivitate superioară şi cu rezistenţă superioară la boli şi dăunători. Alternativa în cazul utilizării pesticidelor (cele mai toxice elemente utilizate în agricultură, care au efectele cele mai grave asupra sănătăţii oamenilor şi asupra mediului înconjurător) este reprezentată de organismele modificate genetic, înzestrate cu mecanisme proprii de apărare, utilizate în mod natural de către alte specii de plante.

Bineînţeles, marile corporaţii din industria chimică (producătoare de erbicide, insecticide, fungicide, etc.) au cel mai mult de pierdut din utilizarea la scară largă a speciilor modificate genetic. Devine evident de ce ecologiştii protestează împotriva introducerii plantelor modificate genetic asupra cărora nu au fost identificate efecte negative, dar prin aceasta (prin eliminarea alternativei) acceptă păstrarea actualei tehnologii în care pesticidele sînt utilizate masiv, deşi s-a demonstrat clar că sînt extrem de toxice (aşa-zisa agricultură ecologică nu este o alternativă serioasă, ce poate fi generalizată).

O nouă taxă, bucuria statului!

Orice motiv de a impune o taxă, reprezintă pentru guvernanţi un motiv de sărbătoare. Au mai găsit încă o metodă prin  care să legitimeze colectarea unei părţi din veniturile cetăţenilor. Nici statul român nu se putea abate de la această regulă şi, bineînţeles, a impus o taxă (care s-a modificat atît de des încît nici nu se mai ştie dacă este o taxă de „prima înmatriculare”, o „ taxă de mediu”, etc.). Scopul nu este de a “salva planeta”, ci de a încasa cît mai mulţi bani la buget (taxe pigouviene). 

Ecologiştii nu mai protestează împotriva distrugerii ecosistemelor (defrişării pădurilor, uciderii balenelor, ş.a.), în prezent, ecologiştii naivi au devenit un instrument extrem de util celor care deţin puterea politico-economică.

[1] "Mişcarea eco din Romania, cam înghetata în frigul schimbărilor climatice", Hotnews, 14 decembrie 2009.

[2] "Comparison of Atmospheric Temperature with CO2 Over The Last 400,000 Years", www.geocraft.com.

[3] Ken Gregory, "Climate Change Science : CO2 - Temperature Correlation", www.friendsofscience.org

[4] "Ice Core Studies Prove CO2 Is Not thePowerful Climate Driver Climate Alarmists Make It Out to Be", Center for the Study of Carbon Dioxide and Global Change, Volume 6, Number 26:25, June 2003.

[5] "Director executiv Greenpeace: Am greşit cand am spus ca toţi gheţarii vor dispărea până în 2030", Hotnews, 20 august 2009.

[7] "Effects of CO2 on Cereal Grain and Protein Production", Center for the Study of Carbon Dioxide and Global Change.

[8] Valentin Voican şi Victor Lacatuş, Cultura protejată a legumelor in sere si solarii, Editura Ceres, 2004.