Reducerea cheltuielilor este un lucru bun

Share:

Întrebarea crucială cu care Statele Unite se confruntă este dacă această cale a cheltuielilor federale este sau nu una vitală bunăstării noastre economice. Dacă este, atunci SUA se confruntă cu un viitor sumbru. Această cale implică o datorie naţională explozivă, iar sistemul de taxe şi impozite necesar pentru a atenua această datorie ar tăia din scurt creşterea economică. Aşadar, pare-se că S.U.A. nu a făcut alegerile cele mai bune când vine vorba de tactica adoptată. Totuşi, viziunea corectă a tuturor cheltuielilor nu este una unitară; Statele Unite poate să reducă substanţial aceste cheltuieli pe baza efectelor adverse minime. De fapt, multe reduceri îmbunătăţesc performanţa economică şi capătă sens în mod independent, detaşate fiind de segmentul fiscal. Iată câteva exemple cheie.

Subvenţiile din agricultură încurajează fermierii să cultive mai puţin pământ, sporind astfel pentru toţi costurile pentru produse alimentare. Renunţarea la această cheltuială economiseşte între 15-20 miliarde de dolari pe an.

S.U.A. se prăbuşeşte fiscal, pentru că guvernul întreprinde activităţi care nu doar că nu reprezintă nişte funcţii ale guvernului necesare, dar mai sunt şi inutile.

Cheltuielile cu transportul federal abundă cu proiecte nechibzuite ca Big Dig din Boston [1]  sau şinele pentru trenuri de mare viteză din Florida. Aceste conspecte înmânate companiilor de construcţie sau sindicatelor costă cu mult mai mult decât beneficiul plauzibil estimat, motiv pentru care eliminarea lor nu doar că ar mai îmbunătăţi situaţia bugetului, dar ar şi elibera resurse care pot fi folosite în scopuri mai productive. Tăiaţi pe puţin 30 de miliarde de dolari din cheltuielile cu transportul federal.

Bugetul pentru ajutor extern este şi el unul suficient de dezvoltat cât să poată fi redus. Componenta umanitară are aspiraţii nobile, dar de prea puţine ori se întâmplă ca destinatarii să şi capete ajutorul ce li se cuvine, adesea ca urmare a blocării acestuia prin cuferele intermediarilor corupţi sau oficialilior din guvern. Componenta militară aduce bunăstare cu precădere dictatorilor de prin ţările lumii a treia, cum a fost cazul fostului preşedinte egiptean Hosni Mubarak. O reducere de 20-30 de miliarde de dolari derivă de la sine.

Interzicerea drogurilor este o idee cumplită din punctul de vedere al contribuabilor: nu doar că nu reduce mai deloc dependenţa de droguri, dar mai şi favorizează crima, corupţia şi rebeliunea în străinătate. Legalizarea acestora ar aduce guvernului federal vreo 15-20 de miliarde de dolari  anual, pe lângă faptul că acest lucru ar însemna şi încasarea  taxelor pentru drogurile legalizate.

Nenumărate alte programe – care luate individual sunt mici, dar ca agregat devin relevante – sunt lipsite de importanţă în ce priveşte bunăstarea noastră economică. Finanţarea National Endowment for the Arts and Humanities [2]  şi a Corporation for Public Broadcasting [3] este mică în comparaţie cu suportul privat. Aşadar, artele, ştiinţele umaniste şi Sesame street [4] pot la fel de bine să prospere şi fără banii guvernului. Proiectele de interes politic, alături de fondul material atribuit acestora – spre exemplu, cazul Sparta, NC Teapot Museum [5] – nici măcar nu îşi găsesc o justificare de bun simţ. Scoaterea din circulaţie a fondului guvernamental alocat satisfacerii intereselor politice poate să economisească zeci de miliarde de dolari.

Astfel, sceptismul cu privire la raportul cost-beneficiu sugerează reducerea substanţială a cheltuielilor – fără dificultate 200 de miliarde de dolari pe an, indiferent de starea bugetului. Iar cheltuielile cu programe menite să acorde beneficii persoanelor care se încadrează în anumite criterii de eligibilitate asigură chiar o mai mare oportunitate pentru reduceri care să sporească productivitatea.

Programul Social Security încearcă să salveze de la sărăcie gospodăriile oamenilor în etate, un ţel care este împărtăşit de majoritatea americanilor. Dar Social Security depăşeşte cu mult această compasiune prin subvenţionarea pensionării clasei de mijloc pentru un segment larg de beneficiari. Drept urmare, milioane de oameni care sunt încă productivi aleg să se pensioneze datorită subsidiilor contribuabililor.

Cei care au un cuvânt de spus în elaborarea politicilor publice pot reduce această distorsiune prin introducerea unei vârste de pensionare mai ridicate, care să se afle în concordanţă cu creşterea speranţei de viaţă a persoanelor cu o vârstă de peste 63 de ani; De altfel, în prezent, Congresul asigură Social Security inclusiv pentru persoanele cu o vârstă de peste 78 de ani. Acei bătrâni incapabili de a mai munci întrunesc criteriile acordării de indemnizaţii pentru incapacitate de muncă. Cheltuielile s-ar reduce cu sute de miliarde de dolari dacă implementarea ar fi exhaustivă.

Medicare, asemenea programului Social Security, este în egală măsură exagerat şi dăunător. Subvenţiile generoase nu înseamnă decât faptul că unii consumatori nu plătesc preţul întreg corespunzător protejării propriei sănătăţi, motiv pentru care ajung să consume prea mult. Rezultatul este acela al preţurilor inflaţionate şi al stimulentelor distorsionate, incluzând teste inutile, operaţii chirurgicale şi medicaţie.

Cât despre programul Medicare, politica publică poate reduce aceste distorsiuni prin intermediul stabilirii unei vârste mai ridicate de eligibilitate. Mai mult, această politică poate îmbunătăţi balanţa costurilor şi a beneficiilor prin extinderea coplăţilor şi a sumelor băneşti prestabilite a căror depăşire determină intervenţia asigurărilor de sănătate. Majoritatea beneficiarilor pot suporta aceste costuri mai mari , în timp ce bătrânii cei mai săraci ar putea primi ajutor din partea Medicaid. Aceste schimbări pot economisi sute de miliarde pe an, generând pe parcurs şi un sector de îngrijire medicală mai eficient.

Bugetul pentru apărare este o altă sursă de reducere benefică a cheltuielilor. Sistemele de armament fără un rost bine chibzuit şi bazele militare nedorite stabilite prin întreaga lume deviază resurse semnificative de la utilizarea privată. Iar derularea a trei războaie fără existenţa vreunui aparent beneficiu adus securităţii noastre naţionale nu face decât să alimenteze ostilitate împotriva Statelor Unite. Suma de bani economisită ca urmare a unei apărări naţionale mai bine orientate ar putea atinge 300 de miliarde de dolari.

Aşadar, reducerea cheltuielilor federale anuale cu o mie de miliarde de dolari nu este doar posibilă; este crucială, deoarece aceste cheltuieli dăunează economiei. Iar reducerile de cheltuieli generează un bonus de productivitate: ele permit impozite mai scăzute, care îmbunătăţesc stimulentele economice pentru a munci, a economisi şi a investi.

S.U.A. se confruntă cu o prăbuşire fiscală, deoarece guvernul întreprinde activităţi care nu intră în categoria funcţiilor utile şi necesare ale acestuia. Singura modalitate de a pune capăt acestei suferinţe fiscale este dată de retragerea guvernului din cadrul acelor activităţi. Vestea bună este că făcând acest lucru vom beneficia de un câştig dublu: performanţă economică îmbunătăţită şi sfârşitul coşmarului nostru fiscal.

 

Jeffrey A. Miron este economist american, profesor şi director în cadrul studiilor de licenţă ale universităţii Harvard. Ca partizan declarat al libertăţii absolute, MIron se numără printre cei 166 de economişti care au semnat o scrisoare către liderii congresului pentru a se opune planului de salvare financiară propus de către guvernul federal american în vederea depăşirii crizei financiare globale din septembrie –octombrie 2008. Este şi autorul cărţii „Libertarianism, from A to Z”, publicată în limba română de Centrul pentru Economie Politică şi Afaceri "Murray Rothbard".



[1] (n.a.) proiectul „Arterei centrale/Tunelului” din Boston, care, printre altele, urmăreşte să modifice ruta autostrăzii Central Artery (Interstate 93) prin construirea unui tunel subteran de 5,6 km (http://en.wikipedia.org/wiki/Big_Dig)

[2] (n.a.) NEA este o agenţie federală independentă a SUA care oferă suport şi finanţare pentru proiecte de expoziţie artistică, în timp ce NEH se dedică cercetării, educaţiei, prezervării şi programelor publice din cadrul ştiinţelor umane (http://en.wikipedia.org/wiki/National_endowment_for_the_arts şi http://en.wikipedia.org/wiki/National_Endowment_for_the_Humanities)

[3] (n.a.) Organizaţie non-profit din SUA care furnizează serviciul public de televiziune PBS (http://en.wikipedia.org/wiki/Public_Broadcasting_Service)

[4] (n.a.) Program de televiziune destinat copiilor, care aparţine în prezent de PBS

[5] (n.a.) Muzeu din Sparta, Carolina de nord ale cărui exponate proveneau în cea mai mare măsură din colecţia proprie a familiei Kumm.

Share:

Publicat de