În cadrul conferinţei ținută în data de 20 martie 2012 la Universitatea George Washington, președintele Rezervei Federale a Statelor Unite ale Americii, Ben Bernanke a afirmat faptul că, sub existența etalonulului aur, abilitatea autorităților de a redresa condițiile economice este în mod semnificativ redusă. Președintele susține că etalonul aur împiedică banca centrală să se angajeze în politici ce au drept scop stabilizarea economiei în urma unor șocuri neașteptate. Acestea la rândul lor, afirmă președintele, ar putea conduce la severe schimbări economice. Conform spuselor lui Bernanke, „de vreme ce etalonul aur determină oferta de bani, banca centrală nu mai are ca scop  utilizarea politicii monetară pentru a stabiliza economia. Pentru că a existat etalonul aur, care a legat oferta de bani de acest metal prețios, a restricționat flexibilitatea băncii centrale de a micșora ratele dobânzii în recesiune sau de a le mări în perioada inflației.”

Acesta este exact motivul pentru care etalonul este atât de bun: împiedică autoritățile să se angajeze în pomparea nesăbuită de bani, de genul celei în care Bernanke a fost implicat de la sfârșitul anului 2007, prin înjectarea a peste 2000 miliarde dolari monedă nouă în sistemul bancar. Bilanțul Rezervei Federale a înregistrat o creștere de la 0,889 trilioane de $ în decembrie 2007, până la 2,247 trilioane de $ în decembrie 2008. Rata de creștere anuală a bilanțului a urcat de la 2,6 procente în decembrie 2007, până la 152,8 procente în decembrie 2008. În plus, Fed a redus agresiv ținta ratei de fonduri federale de la 5.25% în august 2007, la aproape zero până în decembrie 2008.

În consecință, rata anuală de creștere a măsurii AMS [1] asupra ofertei de bani ai Statelor Unite a crescut de la 1% în aprilie 2008 la 14,3% până în august 2009.

Contrar lui Bernanke şi gânditorilor mainstream, o asemenea pompare a cauzat daune grave în procesul de generare a bogăţiei reale. Aceasta a sărăcit grav creattorii de bunăstare şi a fondat temelia unor probleme economice grave.

Permițând ofertei de bani să fie determinată de producția de aur se ajunge la stabilitate și nu la haos, după sugestiile lui Bernanke. Într-un mediu în care banii sunt aur și niciun individ nu este implicat în falsificarea de bani, deviaţii economice, de exemplu, cicluri boom-bust, nu pot apărea. (Luaţi aminte la faptul că falsificarea de bani pune în mișcare un schimb între nimic și ceva, de exemplu, un act de delapidare).

Contrar celor spuse de Bernanke, politicile care au drept scop stabilizarea economiei generează instabilitate și haos economic.

Bernanke susţine faptul că un alt aspect negativ al etalonului aur este că acesta creează un sistem al ratelor de schimb fixe între monedele ţărilor care folosesc etalonul aur. Nu există flexibilitate, aşa cum se întâmplă în prezent, pledează acesta.

„Dacă există şocuri sau schimbări în oferta de bani într-o ţară şi poate chiar un set de politici proaste, alte ţări, care sunt legate prin monedă de ţara respectivă, vor suporta, de asemenea, unele dintre efectele acestor schimbări.”

Se pare că preşedintele Fed pledează în favoarea unui sistem monetar cu rate flotante. Sugerăm că Bernanke a omis faptul că, într-o piaţă liberă, banii sunt o marfă şi un dolar sau altă monedă similară, ca atare, nu reprezintă o entitate independentă.

În anul 1933, numele de dolar obişnuia să se refere la o unitate de aur care avea greutatea de 23,22 de grame. De vreme ce într-o uncie sunt 480 de grame, asta înseamnă că numele de dolar corespundea de asemenea pentru 0,048 uncii de aur. Acest lucru la rândul său, înseamnă că o uncie de aur echivala cu 20,67 dolari. Vă rugăm să reţineţi că 20,67 dolari nu reprezintă preţul de o uncie de aur în termeni de dolari, precum Bernanke cât şi alţi experţi spun. "Dollar" a fost doar un nume pentru 0,048 uncii de aur. Potrivit lui Rothbard, „nimeni nu printează dolari pe o piață perfect concurenţială pentru că nu ar fi, de fapt, dolari; ar fi doar mărfuri precum grâul, mașinile și aurul” [2].

De asemenea, numele altor valute reprezentau o sumă fixă ​​de aur. Obiceiul de a privi aceste nume ca o entitate separată de aur a apărut o dată cu punerea în aplicare a standardului de hârtie. În timp, cum banii de hârtie şi-au asumat o viaţă proprie, a devenit acceptabil să se stabilească preţul de aur în termeni de dolari, franci, lire, etc - absurditatea tuturor acestora a atins noi înălţimi o dată cu introducerea sistemului valutar fluctuant.

Contrar lui Bernanke, pe o piaţă liberă, monedele nu fluctuează una împotriva celeilalte. Acestea sunt schimbate în conformitate cu o definiţie fixă. Dacă lira sterlină reprezintă 0,25 uncii de aur şi dolarul reprezintă 0,05 uncii de aur, atunci o liră sterlină va fi schimbată pentru cinci dolari. Aceasta rată de schimb este rezultatul faptului că 0.25 părţi dintr-o uncie sunt de cinci ori mai mari decât 0,05 părţi dintr-o uncie.

Un sistem monetar fluctuant al banilor marfă nu este mai puţin absurd decât ideea unui preţ de piaţă fluctuant pentru dolari în termeni de cenţi. Câti centi sunt egali cu un dolar, nu este ceva care este supus fluctuaţiilor. Este fixat pentru totdeauna [3].

Odată ce se realizează că într-o piaţă liberă banii sunt o marfă, este evident că, similar altor bunuri sau servicii, valoarea lor de schimb nu poate sta fixă, ci se va modifica în concordanţă cu cererea şi oferta.

Acum, Bernanke susţine că modoficările ofertei de aur ar putea duce la instabilitate. Dar de ce ar trebui să se întâmple acest lucru ? Produce oare instabilitate modificarea cererii şi ofertei de bunuri şi servicii? Tot ce vom avea va fi o modificare a preţurilor. Evident, în cazul în care oferta de aur a avut tendinta de a creşte puternic, acest lucru va duce la o creştere a preţurilor exprimate în aur. Această creştere a preţurilor, cu toate acestea, nu are nimic de-a face cu inflaţia. (Inflaţie - o creştere "din aer" a masei monetare, conduce la un schimb de genul nimic pentru ceva - un act de delapidare.) În cazul în care creşterea ofertei de aur ar persista, oamenii ar abandona probabil aurul, ca mijloc de schimb şi ar adopta o altă marfă.

Conform spuselor presedintelui Rezervei Federale, o altă problemă în ceea ce priveşte etalonul aur este că acesta ar putea declanşa un atac speculativ :

”Acum, în mod normal, o bancă centrală, cu un etalon aur, păstrează doar o parte din aurul necesar pentru a sprijini furnizarea de monedă. Banca Centrală Britanică a păstrat doar o cantitate mică de aur, şi s-a bazat pe credibilitatea lor de a garanta cu etalonul aur în toate împrejurările - astfel nimeni nu le-a contestat acest fapt. Dar, în cazul în care pentru orice motiv, dacă pieţele îşi pierd încrederea în dorinţa şi angajamentul tău de a menţine această relaţie a etalonului aur, se poate declanşa un atac speculativ.”

Un posibil atac speculativ nu este atât rezultatul etalonului aur, cât al Băncii Centrale care abuzează de acesta prin tipărirea de bani de hârtie a căror valoare nu poate fi acoperită de aur. Pe scurt, autorităţile au tipărit bani de hârtie neacoperiţi, subminând astfel etalonul aur.

De asemenea în discursul său, Bernanke se lamentează cum că un deficit al etalonului aur ar putea conduce la o scădere generală a preţurilor, care ar putea să afecteze în mod evident economia. Pentru preşedintele Fed, faptul că nu creşte masa monetară reprezintă un dezastru.

Ceea ce contează nu este cantitatea de bani, ci puterea acestora de cumpărare. Aşadar, cu creşterea bunăstării reale va mări puterea de cumpărare a dolarilor şi fiecare deţinător de dolari va fi mai prosper. O scădere generală a preţurilor, care este percepută drept deflaţie, permite unui număr mai mare de indivizi să beneficieze de mai multă bunăstare.

Sumar şi Concluzii :

Contrar opiniei lui Bernanke, un etalon aur care nu este exploatat de către banca centrală generează stabilitate. Ciclurile boom-bust sunt rezultatul politicilor duse de băncile centrale care au scopul de a stabiliza economia. Instabilitatea pretinsă a economiilor în timpul aşa-numitelor etaloane aur din trecut s-a petrecut deoarece autorităţile au emis bani de hârtie a căror valoare nu era acoperită în aur, subminând astfel etalonul aur.

 

 

Acest articol a apărut pe misesdaily.org la data de 10.04.2012.

---